Minunea povestită aici a fost relatată în scris de către un martor ocular. „Nu pot scrie nimic în plus, a adăugat el, întrucât sunt copleşit de emoţie şi plâng. Şi eu eram în autobuz”…

Era o zi de februarie a anului 1965 care nu părea să fie cu nimic diferită de altele. Un autobuz plin cu călători mergea spre oraşul cel mai apropiat. Lângă şofer se afla un bătrân înalt şi solid, cu barba albă, care avea cam 75 de ani şi care era îmbrăcat cu un palton gros cu guler de blană. Pe cap avea o căciulă cu urechi.

Din pricina ninsorii, autobuzul înainta cu dificultate. Ajuns la o răscruce, lanţurile de la roțile din spate s-au rupt. Autobuzul a frânat şi a fost cât pe ce să se izbească de un alt autobuz plin cu oameni – totul, într-o fracţiune de secundă. Şoferul a pierdut controlul maşinii. Călătorilor le tremura inima de teamă. Cele două autobuze s-au oprit la un centimetru unul de celălalt.

În acel moment, bătrânul a făcut semnul Sfintei Cruci.

„Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie! Fie numele tău binecuvântat, o Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, tu care ne-ai salvat!”, a strigat acesta.

 Câteva minute mai târziu, celălalt autobuz pornea, în timp ce şoferul nostru şi ajutorul lui puneau din nou lanţuri la roți.

Minuni dumnezeieşti

Un tânăr s-a apropiat de bătrân şi i-a spus că nu a putut să nu râdă atunci când omul a invocat puterile Cereşti şi i-a amintit anul în care se află.

Fără să se intimideze, bătrânul i-a spus acestuia că „omul nou” este un ipocrit, el pretinzându-se ateu dar care, la primul hop, uită de asta. În acest sens i-a explicat că măcar opt persoane şi-au făcut semnul crucii.

Tânărul i-a spus, însă, că lui nu i se întâmplă aşa ceva, dar bătrânul avea o altă părere.

„Îngăduiţi-mi să vă demonstrez că vă înşelaţi, dragă tinere. Aţi spus că un astfel de comportament este cu totul absurd în 1965. Ce v-a făcut să spuneţi că au trecut 1965 de ani de la naşterea lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii?”, i-a spus omul în vârstă, dar tânărul a replicat că acesta vrea doar să îi convingă de faptul că minunile există.

Există minuni dumnezeieşti pe care vei fi obligat să le crezi, i-a mai spus bătrânul.

Între timp, autobuzul ajunsese deja pe drumul principal, iar ninsoarea încetase, astfel că şoferul putea merge cu viteză. Chiar în acel moment, călătorii ce se uitau la bătrân şi îl ascultau nu l-au mai văzut. Locul său era gol.

Câţiva dintre călători s-au închinat, iar unul, ridicându-se, le-a spus celorlaţi oameni din autobuz că salvatorul lor nu era altul decât Sfântul Nicolae.