12 noiembrie, zi superbă de toamnă târzie. Zorii zilei m-au găsit pe malul unei bălți care te face să crezi că dacă cumva există Raiul, o parte din el trebuie să fie identic cu peisajul mirific în mijlocul căruia mă aflam. După stresul și neîmplinirile acumulate timp de un an de zile, o astfel de zi, mie îmi dă posibilitatea să văd cum toate grijile, nevoile și tot ce este rău și urât se risipesc asemenea unui norișor ce vremelnic acoperă soarele. Într-un asemenea loc, unde ești doar tu, Dumnezeu și frumusețea creată de El simți cum „bateriile” ți se reîncarcă, privești lumea cu alți ochi și doar atunci și acolo poți realiza frumusețea extraordinară pe care o are un ciulin uscat. Undițele mele, care niciodată nu s-au luptat cu vreun monstru stau liniștite pe luciul apei parcă dorind să nu mă deranjeze în așteptarea peștișorului de aur, peștișor pe care  doresc să-l rog să facă o minune pentru ca noi oamenii să redevenim oameni. Dar cum peștișorul de aur nu vine, așa cum nu mă deranjează nici un alt pește, trăiesc fericit împăcarea cu mine,  cu tot ceea ce mă înconjoară, conferindu-mi acea minunata liniște interioară, care dacă ai face greșeală să încerci s-o descri în cuvinte, oricât de frumoase ar fi acestea,  tot ar părea că sunt tăioase ca lama unui brici ce pot tăia băierile atât de firave ale sufletului  ce stau aninate de porțile  Eden-ului.

 Sunetul telefonului mă trezește din minunata contemplare. La câțiva zeci de kilometri distanța, Noruț Stănișteanu îmi formase numărul de telefon ca să-mi spună un lucru pe care îl intuisem și anume, că nu este implicat, că nici cel puțin nu are habar ce conține postarea apărută pe facebook, că nu îl cunoaște și nici cel puțin nu dorește să-l cunoască pe omul care încercă să-i reprezinte interesele, în pofida voinței lui. Se delimitează de orice insultă sau calomnie apărută pe facebook la adresa competitorului său, convins fiind că după ce această competiție se va termina, cei doi vor redeveni ceea ce au fost înaintea competiției și anume, colegi de partid și buni camarazi. Ca și concluzie, Noruț Stănișteanu prin telefonul pe care mi l-a dat, a dorit să se dezică public, în sensul că nu a fost și nu este implicat în nici un fel de campanie neprincipială, precum și faptul că dezavuează atacul la persoană, pe care-l consideră un mod josnic de a face campanie.

Închid telefonul, după care îl arunc în mașină și încui ușile. Pentru azi gata cu telefoanele, gata cu tehnica modernă. Cu ceva ani în urmă, înaintea apariției telefonului mobil, oamenii erau foarte eficienți, muceau, relaționau foarte bine, nu erau stresați,  invidioși, vanitoși, orgolioși, mitomani, megalomani și atât de avizi după bani cum sunt acum. În mod cert pentru toate aceste rele, telefonul mobil este vinovat.

Îmi reiau contemplarea în așteptarea peștișorului de aur pe care doresc să-l rog să facă o minune pentru ca noi, oamenii să redevenim OAMENI …

I.C.MANDU