După 34 de ani de democrație, conform unor date statistice, locurile de muncă din România s-au redus cu 50%  pentru ca direct proporțional să crească exportul forței de muncă. Ceea ce nu s-a schimbat în toți cei 34 de ani sunt promisiunile electorale.

Nu mai constituie pentru nimeni o surpriză că în perioada preelectorală și electorală partidele politice, aflate la guvernare sau în opoziție, se întrec într-un maraton al  promisiunilor care mai de care mai atractive  dar care din păcate imediat după alegeri se dovedesc a nu fi altceva decât promisiuni deșarte, nerealiste, bune doar să-i amăgescă pe oamenii ce par a fi devenit apatici, spălați pe creier, dezinteresați de viitorul lor și al  copiilor lor răspunzând doar la efectul de turmă impus de partidul a cărui talangă sună mai tare.

Astfel în fiecare campanie electorală politicienii vin cu o serie de promisiuni menite să atragă voturile alegătorilor. Aceste promisiuni acoperă o gamă largă de teme, de la economie și sănătate la educație și mediu. Cu toate acestea, întrebarea care persistă este în ce măsură aceste angajamente se traduc în realitate sau reprezintă doar o strategie politică menită să adune voturi. Cu certitudine da, toate aceste promisiuni făcute de politicieni nu sunt altceva decât strategii politice  menite să adune voturi.

Cum altfel decât strategie politică în vederea obținerii de voturi de la cel mai vulnerabil segment de populație poate fi interpretată intenția premierului Ciolacu de mărire a pensiei cu doar câteva luni înaintea alegerilor? Tot minunatul Ciolacu vorbea în urmă cu o lună de zile de gaura de peste 50 de miliarde de lei din buget. Ar fi bine să ne lămurească și pe noi de unde va lua banii necesari să acopere gaura din buget precum și miliardele necesare măririi de pensii, ca să nu mai vorbim de investiții. Probabil Ciolacu a făcut o descoperire revoluționară cu ajutorul căreia a reușit să facă bugetul precum o bucată de cauciuc pe care o poate întinde după pofta inimii.

I.C.MANDU