Se lucrează din greu, zic asta fiindcă e un spectacol greu, e cu toate emoțiile posibile și recunosc…e greu să treci de la una la alta cu vulnerabilitate când știi că te privesc oameni. Unde mai pui că repetiție înseamnă să oprești și să reiei de mii de ori aceeasi stare. Ca și cum ai apăsa pe butonul aspiratorului on/off doar că aici avem suflete și energii colorate. O să ziceți: ,,Ce te plângi?! Nu de asta te-ai făcut actriță?’’ Eu voi rădpunde că da, pentru că așa explorez lumi interioare diverse, dar punctul culminant este atunci când există martori, când sala este plină și devenim cu toții călători, direct așa cum facem noi actorii și indirect așa cum faceți voi spectatorii.

Unde vreau să ajung? Haideți la premieră! În puținul timp liber pe care îl aveți găsiți vă rog, măcar din când în când, timp pentru voi. Și pe lângă călătorii, privit cerul, îmbrățișat oameni dragi, privit minute în șir expoziții minunate, mergeți și la teatru.

Așadar, înainte de o vară călduroasă, de cocktail-uri, șezlonguri și grătare, vă invit la teatru pe 2 iunie de la 19:00. Să încheiem o stagiune așa cum se cuvine.