Un prieten drag sufletului meu, plecat la muncă în străinătate s-a reîntors acasă după trei ani. După două zile petrecute acasă împreună cu familia, m-a sunat și  invitat la o terasă, ca să sorbim în tihnă, așa ca-n vremurile bune, un pahar de vorbă. Emoția revederii a pus stăpânire pe amândoi. Ca să mascăm acest lucru am început să vorbim despre orașul de care ne leagă atâtea și atâtea amintiri frumoase.  

Măi Gogule, mi se adresează, așa cum îmi spunea încă din tinerețea noastră fără să știu nici acum de ce, mă, mi-a spus mama, că acum primarul orașului este unul de pe la Tulcea, care a  lucrat puțin pe la bancă, pe la ne-a Săndulescu, ală de era director la BRD, pe urmă s-a privatizat, a încercat el săracu cu niște cuptoare de pâine dar a luat-o în freză. Am auzit că pe urmă i-a tras țeapă lui ne-a Mitică, a rămas doar cu buteliile și acum e ditamai primarul. Mă frate, eu n-am nimic cu el, dar voi când l-ați ales pe astă ați avut orbul găinilor? Cum mama dracu ați pus primar pe unul care nu are nici o legătură cu Giurgiu, ce-l recomanda pe ăsta? Doar simplu fapt că a fost consilier, sau ce ?

Bun, am înțeles nu-l mai vroiați pe nea Lucică, cu toate că omul reușise să facă din comuna Giurgiu,  orașul Giurgiu, lăudat de toți cei care ne vizitau pentru felul cum arăta, pentru curățenia din oraș, pentru zonele verzi întreținute și frumos amenajate. Acum ce mi-a dat ochilor să văd!  Un oraș murdar, plin de praf, îmi amintesc că înainte zilnic se stropeau arterele principale din oraș și zona verde, fântâna arteziană, mai ales pe vreme de caniculă ca acum funcționa non stop. Am trecut cu mașina pe mai toate străzile din oraș, dacă nu l-am înjurat pe primar, de cred că a sughițat săracul 24 de ore. Păi cum mă fratele meu ? Eu muncesc afară cum numai Dumnezeu mă știe, îmi cumpăr o mașină pe care am dat o căruță de bani, ca s-o rup în Giurgiu? Păi treabă mai e asta ? S-au făcut niște plombări de mântuială , cred că singura diferență între ce era înainte și cum arată străzile acum, este că înainte roata se lăsa în jos din cauza gropilor din asfalt, pe când acum roata se ridică-n sus din cauza plombărilor care nu sunt la nivel cu șoseaua, de te dă cu capul de plafon. Apropo, am trecut pe la Monica.

– Ce face ?

 – Bine. Problema ei cu coloana. Măi frate, tu ai mai fost pe la tipografie?

 – De curând, nu.

– Mă, tu ști că Mona când era timpul bun ieșea în parcul de la tipografie, stătea pe  bancă la umbra copacilor, acum săraca nu mai iese din casă, pentru că minunatul ăsta de primar a distrus o așa mândrețe de parc. Eu cred că ăsta habar nu are cât timp îi trebuie unui copac să se dezvolte. Ce avea parcul ăla frate? Trebuia doar să cosească iarba mai des, altceva nu. Era un colț de rai natural. Ăsta nu face altceva decât să distrugă. Mai bine cosea iarba din spatele blocurilor, că o să ne invadeze șerpii. Și pe canal ce face ? Că l-am văzut pe Stănică pe acolo, fostul director de la ADP. Vor cumva să consolideze digul ? Mă, tu ști că eu nu vorbesc în van.  Sunt inginer constructor de meserie, cu fundația aia care are adâncime cât a unui șanț ,vor să-mi spună mie că lucrarea aia va rezista în timp ? Mira-m-aș! Ei au auzit de coroziune ? Știu ei la ce adâncime se găsește pânza freatică? Au auzit de principiul vaselor comunicante și aici mă refer la faptul că atunci când Dunărea are debit mare, zona unde fac ei acum munca în zadar, este zonă inundabilă ? Măi fratele meu, pe ăsta nu-l verifică nimeni să vadă cum își bate joc de banii noștri? Dar tu de ce taci ca mutu și nu spui nimic?

– Păi, să-ți spun și eu ceva. Ai văzut locurile de joacă din parcuri?

– Văzut.

–  Îți plac ?

–  Oarecum. Au un risc destul de ridicat ca să poată produce accidente,  mai ales la copiii nesupravegheați.

– Dar ști cât costă?

– Habar n-am.

– Din surse, am aflat că locurile de joacă au costat bugetul primăriei Giurgiu, aproximativ 500.000 de euro.

– Mă fugi de aici, asta înseamnă că ne merităm soarta!!  Ăsta e băiat de băiat, om fi proști de nu îl vom mai vota o dată și încă o dată…

Se ridică de la masă și pleacă continuând să spună și încă o dată… Din acea zi, nu l-am mai întâlnit. Poate a plecat din nou la muncă în străinătate, dar … nu m-a mai sunat.

I.C.MANDU