10 august va ramane o pata neagra in istoria Romaniei

Sunt unul dintre cei mulţi care ieri, 10 august am urmărit cu sufletul la gură evenimentele ce se desfăşurau cu o viteză ameţitoare în Piaţa Victoriei. Degetele mele acţionau ca nişte automatisme ce nu mai puteau fi controlate pe butoanele telecomenzii televizorului mutând după un canal de ştiri pe altul. Gândurile îmi erau străfulgerate din când în când de imagini  fantasmagorice, în care vedeam preţ de sutimi de secundă sânge românesc curgând pe caldarâmul încins de la căldura de peste zi, ce din roşu aprins devenea maroniu închis, spre negru, culoarea doliului ce prevesteşte anarhia.

Mintea mea în acele momente nu mai putea înţelege nimic. Pe un post de televiziune se vorbea despre golanii care atacă în mod nejustificat jandarmii. Pe un alt canal de televiziune se vorbea de acţiunea în forţă a jandarmilor îndreptată  împotriva miilor de oameni nevinovaţi care participau la un protest paşnic, dar care au fost incitaţi de jandarmi  să aibă devieri comportamentale.

Nebunie totală!  Şi toate aceste atrocităţi absurde se întâmplau într-o linişte totală din partea autorităţilor. Puţin a lipsit ca în acea confruntare nebună să nu apară pierderi de vieţi omeneşti fie din rândul jandarmilor care se aflau în timpul executării serviciului, fie din rândul protestatarilor. Dar victime au existat. Am văzut o fotografie cu piciorul unui om cu o rană ce părea făcută de un proiectil, am văzut oameni, atât protestatari, cât şi jandarmi luaţi de ambulanţe, intoxicaţi de gazele lacrimogene.

Dar ceea ce m-a impresionat foarte tare a fost momentul în care nişte derbedei, nişte scursuri sociale, loveau cu pumnii şi picioarele o tânără femeie jandarm, a cărei singură vină era aceea că îşi îndeplinea atribuţiunile de serviciu conform ordinelor primite. Priveam cu groază răutatea ce răzbătea din chipurile schimonosite ale acelor oameni, dacă acele bestii cu trăsături umanoide se pot numi astfel. Priveam cum oameni simpli  încercau cu propriile corpuri să o apere de demenţa acelor sceleraţi. Într-un târziu au apărut jandarmii care au extras-o din acel loc. Mult prea târziu după părerea mea. Din informaţiile apărute în presă există riscul major ca tânăra jandarmeriţă să rămână infirmă.

Sper ca autorităţile statului să facă lumină, să reuşim să aflăm cine sunt acei agitatori şi cine i-a plătit  să se comporte ca nişte animale!  Îmi cer scuze faţă de animale pentru că fac greşeala să-i compar pe aceşti demenţi cu nişte animale nevinovate şi să fie condamnaţi la ani grei de temniţă. Ştiu că jandarmii au acţionat în urma unor ordine care au la bază legea. Dar sper ca jandarmii să ţină cont în acţiunile lor viitoare şi de cel mai de preţ dar oferit de Dumnezeu: OMENIA. Omenia, bunătatea, respectul  virtuţi de care poporul nostru nu a dus niciodată lipsă.

I.C.MANDU                                                                         

 






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *