Vineri seara, la Cafeneaua de la Turn,  mulţumită lui Dan Daponte,  iubitorii de muzică folk s-au putut bucura de prezenţa celui care vineri era,  ca numai după două zile să vorbim despre cel care a fost Vasile Mardare.  Despre Vasile Mardare se poate spune:  Dacă ar exista mai multe ligi ale muzicii folk, Vasile Mardare  a făcut parte din liga superioară a acestui gen muzical.

Foarte mulţi dintre cei care l-au cunoscut vor întreba:  DE CE DOAMNE ?  De ce tocmai el care mai avea atâta treabă pe pământ ? De ce tocmai el, un suflet cald şi frumos,  care reuşea prin muzica lui să ne facă să mai uităm de răul şi urâtul care ne înconjoară ? De ce tocmai el Doamne ? Şi Dumnezeu tace.

Vineri seara, Cucu  un personaj pitoresc al oraşului nostru,  un rătăcit în lumea asta  condusă de oameni care spre deosebire de Cucu al nostru ştiu să-şi ascundă nebunia, stătea pe bancă având în faţă o sticlă de bere la pet de doi litri dată de pomană de vreun milostiv pentru  un mort  băutor de bere. Ce bine ar fi fost dacă mortului i-ar fi plăcut  să mănânce în loc să bea bere.  Sub aburii alcoolului Cucu al nostru striga un bravooo răguşit, dar destul de vocal,  atunci când nu trebuia deranjând în mod vădit asistenţa.

Dan Daponte s-a îndreptat spre locul unde Cucu îşi ţinea reprezentaţia cu intenţia să-l gonească. Atunci,  Vasile Mardare,  cu o voce de om bun  a spus:

„ Dan, Dane, lasă-l mă în pace. Ce faci  îmi goneşti şi singurul meu fan ? „

Şi Dan nu l-a mai gonit.   

Sincere condoleanţe familiei.

I.C.MANDU