Motto: „Şi ne privirăm faţă în faţă, poporul meu şi eu. Acesta a fost ceasul meu, un ceas ce n-a fost dat multor fiinţe pe lume, căci în acel ceas, scumpii mei români nu aclamau numai o idee, o tradiţie sau un simbol, ci aclamau şi o fiinţă pe care ajunseseră s-o înţeleagă. Străina venită de peste mări nu mai era străină. Era a lor…” (Regina Maria în memoriile sale)

Regina Maria a României (Maria de Edinburgh) s-a născut la 29 octombrie 1875 în Ashford (Kent, Anglia). A fost principesă de coroană și a doua regină a României. În calitate de soție a principelui – devenit ulterior regele Ferdinand I al României – și mamă a regelui Carol al II-lea, regina Maria a avut un rol crucial în destinul și evoluția României. În timpul războiului, s-a implicat în asistența medicală, a vizitat spitalele de bolnavi, a ridicat moralul trupelor și a îngrijit militarii răniți pe front ai Armatei Române. Pentru curajul de care a dat dovadă, a fost supranumită „Regina Soldat” și „Mama răniților”. Considerată încă din adolescență una dintre cele mai frumoase prințese din Europa, Maria de Edinburgh era nepoata reginei Victoria a Marii Britanii și a țarului Alexandru al II-lea, verișoară cu regele George al V-lea al Angliei, cu țarul Nicolae al II-lea al Rusiei și cu împăratul Wilhem al II-lea al Germaniei. În 1896, regele Carol I o numește pe nora sa comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori. Acest lucru presupunea ca Maria să fie aproape de soldați pe timpul războiului.

În 1897, regele Ferdinand se îmbolnăvește de o formă gravă de febră tifoidă, care aproape i-a cauzat moartea. După însănătoșire, cuplul princiar pleacă pe Coasta de Azur împreună cu rudele Mariei din familia imperială rusă.

Principesa Maria a devenit Regina României pe 11 octombrie 1914, după moartea regelui Carol I, într-o perioadă zbuciumată, marcată de izbucnirea Primului Război Mondial.

S-a folosit de relațiile dinastice pentru a pleda recunoașterea internațională a României Mari la Conferința de Pace de la Paris în 1919. În anul 1933, când și-a întocmit testamentul, Regina Maria a cerut ca, după moartea ei, inima să-i fie depusă în capela Stella Maris, pe care o construise în palatul său de la Balcic, iar corpul să fie depus la necropola regală de la Mănăstirea Curtea de Argeș.

În 1936, Regina Maria s-a îmbolnăvit, iar starea ei s-a agravat odată cu trecerea anilor. Deși a fost consultată de 30 de medici, nimeni nu a reușit să-i pună un diagnostic. După ce a cerut cu insistență să plece din sanatoriul unde era internată în 1938, Regina Maria s-a întors la Castelul Pelișor și, pe 18 iulie același an, a încetat din viață.

În 1940, după cedarea Cadrilaterului, caseta cu inima Reginei a fost luată de la Balcic de către principesa Ileana și a fost dusă la Castelul Bran, într-o capelă realizată pe modelul celei de la Balcic. În perioada comunistă, casetele au fost transferate la Muzeul Național de Istorie a României.

Din 2015, caseta cu inima Reginei Maria face parte din colecția publică a Muzeului Național „Peleș”.

Vizitele sale externe au determinat mulți lideri europeni să aibă o atitudine favorabilă față de România. A întărit relațiile României cu Occidentul, fiind considerată cea mai frumoasă față a diplomației românești. Patriotismul Reginei Maria rămâne un model și o sursă de inspirație pentru noi toți.

„Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd… ”. (Regina Maria a României)

Surse:

– Moșneanu, Cristian: „Regina Maria”, București, Librex Publishing, 2018;

– Antonescu, Simona: „Regina Maria și Marea Unire, București, Nemira, 2019;

– volume din colecțiile Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu” Giurgiu, Sala de lectură

– internet

Tălpeanu Teodora, bibliotecar