Ieri, înainte cu o zi de începerea noului an școlar așteptat cu bucurie de unii copii și cu tristețe de alții, în Parlamentul României unii politicieni încercau să ne convingă de cât de bine ne va fi nouă,  mai ales celor care trăiesc cu un salariu mediu, în timp ce alți politicieni încercau să ne convingă că urmare a măsurilor de austeritate vine apocalipsa.

Ce nu reușesc să înțeleg este faptul că cei care au dus țara în sapă de lemn sunt tocmai cei care acum ne cer să strângem cureaua mai al dracului decât pe timpul lui Ceaușescu. Și ne mai spun tot acești minunați politicieni că trebuie să suportăm cu toții majorarea TVA-ului care duce la scumpirea a tot ce înseamnă medicamente, alimente, energie electrică, carburanți, taxe și impozite, în câteva cuvinte tot ce înseamnă viața de zi cu zi, ce numai viață ne se poate numi, când majoritatea populației din România trăiește cu un venit net de cca 6.000 de lei, asta în timp ce aleșii noștri și numiții de ei în diferite funcții au salarii nete cuprinse  între 15. 000 și peste 30.000 de lei. Oare asta se numește echitate ? Se poate spune oare că toți suportăm la fel pachetele de austeritate atunci când aleșii huzuresc cu salarii de 5-6 ori mai mari decât restul populației ? Poate i-aș fi crezut că sunt de bună credință dacă și ei, aleșii și habarnabiști numiți de ei în funcții bănoase, și-ar fi diminuat salariile la 6.000 de lei ca majoritatea românilor. 

În toată această nebunie un singur lucru este cert și anume, că cel mai mult vor avea de suferit copii nevinovați.

Și cu toată această furtună abătută asupra noastră, în care noi poporul suntem vinovații fără vină care trebuie să suporte prin taxe și biruri inventate greșelile altora, mai apare din când în când și câte o rază de soare care ne mai încălzește sufletul dându-ne o minimă speranță  că lucrurile în țara noastră pot intra pe un făgaș al normalității, și asta pentru că încă mai există politicieni a căror inimă este alături de cei aflați în nevoi, precum și oameni din afara eșicherului politic care contribuie la bucuria, chiar și pentru o zi, a copiilor proveniți din familii defavorizate.

Dar cel mai bine am să vă prezint cele câteva rânduri scrise pe care le-am primit de la OMUL în fața căruia mă înclin cu respect, Elisabeta Mihalcea:

”Am mers  la Așezământul Social Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, din comuna Slobozia, unde am dus rechizite școlare, încălțăminte, produse de igienă pentru copiii și mamele abuzate din centru.

Am văzut putere în ochii unor femei care au trecut prin suferințe greu de imaginat și totuși găsesc curajul să o ia de la capăt. Am văzut copii care, deși poartă pe umeri povești mult prea grele pentru vârsta lor, încă reușesc să zâmbească și să ofere îmbrățișări sincere.

A fost o experiență care mi-a mers la suflet și a fost posibilă prin bunăvoința lui Vlad Tudorie care a făcut o sponsorizare de 10.000 lei și a doamnelor din Organizația OFL Giurgiu.”

I.C.MANDU