Marii noștri actori de comedie, maeștri sacri ai scenelor de teatru au trecut în neființă. De acolo de sus îi privesc pe cei care le-au luat locul, dar spre mare lor surpriză, acum actorii comedianți sunt numiți politicieni. Aceștia au înlocuit scena cu palatul parlamentului, cu consiliile județene, cu consiliile locale și nu în ultimul rând, cu primăriile.   În marea lor majoritate, aceste imitații de actori sunt figuranți cu aere de vedete, care încearcă să pară ceea ce de fapt nu sunt și anume oameni politici.

De curând un post de televiziune local din Giurgiu l-a avut invitat pe domnul primar Nicolae Barbu. Dacă în timpul campaniei electorale pentru alegerile locale nu am reușit să înțeleg mare lucru din programul său electoral în care vorbea de o așa zisă dezvoltare durabilă, acum m-am edificat ce dorea să spună. Tot acum mi-am dat seama și despre capacitățile sale paranormale. Spun acest lucru deoarece dezvoltarea durabilă despre care făcea vorbire avea să ia naștere puțin mai târziu, după campania electorală, odată cu tabăra de vară la care au participat câțiva studenți de la arhitectură. Acești tineri deosebit de talentați i-au prezentat domnului primar o idee de proiect legată de podul Bizet, devenit monument istoric.

Acest proiect de domeniul SF-ului  ca  realizare și impact economic, urmare a unui aflux turistic, domnul Barbu l-a prezentat ca pe o muză care l-a inspirat genial în dezvoltarea durabilă a Giurgiului. Continuarea prezentării a fost o imixiune între real și poezie vorbind despre legătura dintre apă și pământ, un fel de prezentare a circuitului apei în natură, cu efecte tehnice. Ceva de genul, undeva pe pod apa să fie prezentată sub formă de vapori, într-un alt colț vapori de apă prin care cad picături de ploaie și bomboană pe colivă a acestui proiect, un ecran de apă pe care să fie proiectate imagini unde oamenii să vină și să facă selfie  și, continuă domnul primar, toate sensurile giratorii să fie dotate cu fântâni arteziene precum și toate parcurile. Acest concept, proiect, domnul primar l-a botezat  „Giurgiu orașul apelor”.

Ei bine eu, ca un bun cetățean al acestui oraș vin și  eu cu o propunere  la fel de interesantă ca a domnului primar, care va atrage cu siguranță cel puțin  un număr egal de turiști, dacă nu chiar mai mulți turiști în minunatul nostru oraș în care urlă câinii că de  lătrat s-au săturat. Da, de ce doamnelor și domnilor nu am transforma zona Ramadan care este inundată de fiecare dată când plouă într-o mică Veneție. Investiția va fi minimă, doar câteva gondole cumpărate, care sunt la fel de ieftine ca și hidrobicicletele după canalul Cama, salariații de la Hala de Pește Gros pentru că tot nu au obiectul muncii  îi transformăm în gondolieri iar canțonetele lor se vor face auzite pe toate străzile Ramadanului. Oricum de plouat plouă torențial mai ceva decât în orașul în care plouă de trei ori pe săptămână.  Și ca să nu avem surprize că scade apa, mai spargem vreo conductă de apă sau mai mult ca sigur se va sparge singură datorită vechimii. De dragul acestui proiect și afluxului de turiști sunt convins că locuitorii din zonă își vor transforma locuințele în case lacustre. Propun ca acest proiect să se numească „Giurgiu sub ape”

Proiectul meu cred că este mult mai realist și sustenabil decât cel al domnului primar Barbu deoarece nu necesită fonduri europene, pe când toate proiectele primarului nostru sunt strâns legate de fonduri europene. Fonduri europene de care nu se știe dacă țara noastră va mai beneficia, dacă ținem cont de tensiunile existente în acest moment în Europa. O singură țară dacă se mai retrage din Uniunea Europeană și putem spune adio fondurilor fără de care cel puțin în acest moment, noi românii, aproape că nu existăm. Nu întâmplător a spus domnul primar Barbu  că nu va mai candida încă un mandat. Domnia sa se aștepta să mai beneficieze de banii europeni până în anul 2020. An în care se vor sista fondurile europene indiferent dacă va mai exista sau nu Uniunea Europeană.

Nedreaptă e viața uneori. Mă gândesc ce-o fi în sufletul de tată al domnului Barbu, care datorită afacerilor și acum a primăriei nu a avut timp să-și vadă copiii cum cresc, nu are timp să aibă un hobby, doar din când în când poate să pună în practică pasiunea copilăriei dumnealui, pentru care are și diplomă, după cum a declarat în cadrul emisiunii TV, aceea de ospătar bucătar.

Și cum ospătar nu mai poate fi, imaginați-vă un om cu demnitatea dumnealui să pună bere în pahare ! Nu mai merge, așa că din când în când își pune șorțulețul dinainte și prepară o mare varietate de preparate din pește.

I.C.MANDU