În ultima perioadă am constatat că lumea în care trăim este o lume a paradoxurilor. Şi am să vă dau chiar câteva exemple în acest sens. S-au scumpit carburanţii şi cu toate aceste scumpiri, reale de altfel, autoturismele circulă în continuare ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Circulaţia în oraşe a autoturismelor este la fel ca înainte de scumpire.

S-au triplat preţurile alimentelor şi cu toate acestea parcările din faţa marilor magazine continuă să fie pline, la casele de marcat cozile sunt interminabile, casierele scot bonuri a căror lungime nu de puţine ori depăşeşte un metru, asta pentru că  coşurile cu cumpărături sunt încărcate la maxim.

S-a scumpit cazarea în staţiunile montane, preţurile din restaurante au luat-o razna şi cu toate acestea cu greu se găsesc locuri de cazare,  iar restaurantele  funcţionează la capacitate maximă.

Dacă sunt gropi în asfaltul şoselelor, şi trebuie să recunosc că sunt, primarul este înjurat . Dacă acelaşi primar dă dispoziţie ca străzile să fie reabilitate este înjurat ca la uşa cortului că a deviat traseul.

Dacă plouă şi conductele de canalizare care preiau apele pluviale sunt subdimensionate şi se strânge apă pe carosabil primarul este înjurat. Dacă primarul se apucă să înlocuiască conductele de canalizare din nou primarul este înjurat pentru că le strică locuitorilor din urbea respectivă confortul citadin.

Contractele de deszăpezire, o altă situaţie care demonstrează ridicolul paradoxului  în care trăim, în sensul că:

 Dacă consiliul judeţean  face sau nu face contracte de deszăpezire, în oricare dintre cele două situaţii, de vină este preşedintele CJ. De exemplu, dacă se fac  contracte partenerii de coaliţie, respectiv PSD-ul local ar fi spus că s-au făcut contracte cu firme “agreate” la preţuri foarte mari ,dacă nu se fac, fie din motive economice, sau urmare a faptului că firmele nu s-au prezentat la licitaţii, nu contează pentru PSD, scopul lor este să-l scoată vinovat chiar şi fără vină pe preşedintele consiliului judeţean.

Guvernul  în urmă cu două luni a alocat din fondul de rezervă  primăriilor cu primari PSD din judeţul Giurgiu de trei ori mai mulţi bani decât primăriilor cu primari PNL. Atunci prefectul nu a fot deranjat de această repartizare a banilor  nefăcând absolut niciun fel de comentariu în sensul că primarii PNL au fost literalmente nedreptăţiţi. În schimb când consiliul judeţean a distribuit primăriilor din  judeţ cei 6% din impozitul pe venit, prefectul a atacat hotărârea de consiliu în contencios administrativ, motivaţia nespusă fiind aceea că primăriilor conduse de primari PNL le-au fost alocat sume mai mari decât primarilor PSD.  Motivaţia preşedintelui consiliului judeţean a fost aceea că prim modul în care s-a făcut repartizarea banilor către UAT-uri nu s-a dorit altceva decât o echilibrare în aşa fel încât să nu existe dezechilibre financiare între primării în urma sumelor alocate de guvern şi consiliul judeţean.

Faptele prezentate nu fac altceva decât să demonstreze dubla măsură practicată de PSD. Este bine când UAT-urile conduse de PSD primesc de 3 ori mai mulţi bani decât UAT-urile conduse de PNL, dar … nu este bine şi este vinovat Dumitru Beianu atunci când acesta din dorinţa de a evita tensiunile dintre primari astfel încât toate localităţile din judeţ să aibă sume de bani aproximativ egale  pentru punerea în practică a proiectelor de dezvoltare a localităţilor pe care aceştia le păstoresc, este în neregulă din punctul de vedere al PSD-ului.

Şi  un ultim paradox:  PNL-ul şi PSD-ul sunt parteneri de coaliţie şi guvernare şi în acelaşi timp sunt în totală opoziţie. Ca la noi, la nimeni !

I.C.MANDU