Anul nou începe cu sărbătoarea Sf. Vasile cel Mare. Sfânt care s-a născut într-o familie creştină, de dascăli, care a studiat la cele mai mari şcoli ale vremii dar care a renunţat la tot pentru viaţa monahală. A întemeiat o mănăstire şi a organizat viaţa monahală cu regim de obşte, alcătuind regulile vieţii călugăreşti, re­guli valabile şi astăzi.

Ziua Sf. Vasile începe, la sat, cu participarea la slujbă şi continuă cu sorcovirea. Copii mici sunt cei care merg din casă în casă cu o sorcovă făcută din crenguţele de pom fructifer puse în apă de Sf. Andrei sau Sf. Nicolae, înflorite şi împodobite sau cu semănatul, unde se foloseşte grâu. Urarea este aceeaşi în ambele cazuri: „Să trăiţi/ Să-nfloriţi/ Ca un măr/ Ca un păr/ Ca un fir de trandafir/ Tare ca piatra/ Iute ca săgeata/ Tare ca fierul/ Iute că oţelul/ La anu şi la mulţi anï.“ Şi urarea este „mai primită“ dacă este făcută de copii curaţi sufleteşte.

Superstiţiile satului, reguli de casă

Ca superstiţii la începutul noului an se spune că nu e bine să arunci gunoiul în prima zi şi nici să dai cu mătura. Este bine ca prima persoană care îţi trece pragul să fie bărbat. Apoi că aşa cum este sau cum îţi petreci prima zi din an aşa va fi sau îţi vei petrece tot anul.

Tot ca superstiţie e bine să îţi faci lista cu ce îţi doreşti să realizezi în noul an şi să o ai în buzunar la momentul trecerii dintre ani. Tot aşa cum se spune că e bine să porţi ceva roşu care să aducă noroc şi să ai peşte pe masă ca să treci prin încercările noului an ca peştele în apă.

Cu superstiţii sau nu să aveţi un an nou în care să fiţi sănătoşi, să vă bucuraţi de fiecare zi, să zâmbiţi în fiecare zi şi să vă împliniţi dorinţele.