Conflictul dintre generații a existat dintotdeauna, dar niciuna dintre părțile beligerante nu și-l asumă. Zilele trecute m-am întâlnit cu un vechi amic care vorbea despre generația noastră la modul laudativ, în care evoca amintirile frumoase pe care le-am petrecut împreună în timpul activităților extrașcolare. Mai vorbea despre apetitul nesățios al generației noastre legat de tot ceea ce înseamnă frumos,  apetit pe care doar Școala Populară de Artă de la noi din oraș reușea să-l mai potolească. Setea aceea de cunoaștere a artelor frumoase, a trăirilor emoționale, pe care doar mirajul de nescris în cuvinte al muzicii coroborate cu poveștile pe care pe ți le oferă  fiecare pictură în parte oferindu-ți posibilitatea să le trăiești personal cu ochii minții, dansul care-ți dă aripi imaginare să poți zbura dincolo de zările albastre, píesele de teatru puse-n scenă urmare a cărora  primești drept răsplată  bucuria pe care o trăiesc spectatorii, ei bine, de tóate aceste binefaceri pentru suflet s-a bucurat generația noastră.

Despre tineretul de azi prietenul meu spunea că singură lor preocupare este calculatorul, care un duce la nimic bun, ba dimpotrivă a creat o dependență care a dus la ruperea totală și ireversibilă a tinerilor de tot ceea ce înseamnă hrană spirituală și că fără acest elixir al frumuseții spirituale oferit de zei, în al cărui conținut se regăsește tradiția și cultura,  cu tóate ingredientele ei,  ne pierdem identitatea, ne uităm originile transformându-ne în niște biete ființe bipede, partenere la construcția Turnului Babel.  

În zadar am încercat să-i schimb părerea prietenului meu, cu cât insistam mai mult cu atât devenea mai vehement, iar ca un ultim argument în perorația lui mi-a vorbit despre rezultatele dezastruoase obținute în ultimii ani la examenul de promovare al maturității.

Ca să-l conving, sau poate mai degrabă  să mă conving  că  nu are dreptate am considerat necesar să iau legătura cu doamna Carmen Mihaela Pețanca, directorul Centrului Județean pentru Promovarea Culturii Tradiționale Giurgiu. Cu tóate că doamna director era prinsă cu probleme administrative și-a făcut timp ca să vorbim despre activitatea centrului desfășutată în anul 2015, ocazie cu care mi-a prezentat și situația exactă a concursurilor la care centrul a fost prezent, concursuri naționale și internaționale, precum  și rezultatele  meritorii pe care giurgiuvenii noștri le-au obținut.  În rândurile ce urmează vă voi prezenta situația la care am făcut referiré:    

• Participare la Festivalul concurs interjudețean de interpretare pian ”Andante cantabile”, Palatul Copiilor București, 15 martie 2015 – (patru diplome de onoare); 
• Participare la Festivalul concurs de muzică populară pentru tineri  interpreți ”Flori în țara Bârsei”, Brașov, ediția a VIII-a, 21-22 martie 2015 – (un premiu I); 
•  Participare la Festivalul concurs ”Dans și cântec giurgiuvean”, Giurgiu, ediția I,                   28 martie 2015 – (două premii II, un premiu III); 
• Participare la concursul județean de teatru pentru elevi ”AnimaArt”, Giurgiu, ediția I – 27 martie 2015;
• Participarea cursanților clasei de grafică a Școlii Populare de Arte Giurgiu în cadrul proiectului educativ – concurs interjudețean organizat de Episcopia Giurgiu ”Lăsați copii să vină la mine” – Giurgiu, aprilie 2015;
• Participare la Festivalul concurs internațional de pian ”Primăvara artelor”, Pitești, ediția a IX-a, 25 aprilie 2015 (un premiu I, două mențiuni);
• Participare la Festivalul concurs internațional de interpretare pian ”Micul virtuoz”, București, ediția a IX-a, 02 mai 2015 – (cinci premii I, două premii II, un premiu III);
• Participare la Festivalul concurs național ”Pianul, a doua mea pasiune”, Râmnicu Vâlcea, ediția I – 07 aprilie 2015;
• Participare la concursul național de tinere talente ”Allegria”, București – 12 aprilie 2015;
• Participarea ansamblului folcloric al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Giurgiu la Balkan Art Festival, Karnobat, Bulgaria, 28 – 31 mai 2015;
• Participare la festivalul ”Prieteni Muzicii/Pro Piano – România”, Colegiul Național de Muzică ”George Enescu”, București, 30 mai – 1 iunie 2015 – (șase premii I);
• Participare la concursul național de interpretare pian ”Talente împlinite”, Liceul ”George Enescu”, București, ediția a VIII-a – 16 mai 2015 (patru premii I, un premiu II, un premiu III);
• Participare la concursul național de interpretare pian ”Sonoris”, Centrul Cultural Buftea – București, ediția a II-a, 23 mai 2015 – patru premii I, trei premi II, trei premii III;
• Participare la Concursul Naţional de dans “Ritm” Focşani – locul I;
• Participarea ansamblului de dansuri populare ”Românașul” la Festivalul ”Euro Dance” București, locul I;
• Participare la concursul ”WDSF International Bucharest open” – 27 noiembrie – premiul I (dans popular);
• Expoziție cu lucrări din opera poetului M. Eminescu ”Studiu Eminescian”, Ruse, Bulgaria 22 mai;
• Participare la concursul județean de pictură ”Sf. Ioan Valahul”, 26 mai 2015
• Participare la concursul internațional de artă ”N. Tonitza”, Bârlad, 31 mai 2015 – trei premii I;
• Invitație în recital cu ansamblul de dansuri populare la ”Sărbătorile Argeșului și Muscelului”, Pitești, 10-12 august;
• Participare la International Music Festival – from Folk to Modern Dances, Durres, Albania – 29 august- 2 septembrie 2015;
• Participare la concursul național de creație plastică ”ARTA – între talent și dăruire”, ediția I, Chitila – București, 15 decembrie – două premii speciale;
• Participare la proiectul educativ – concurs interjudețean ”Lăsați copii să vină la Mine, 17 decembrie – șapte premii I, un premiu II;

Am rămas plăcut impresionat de ceea ce mi s-a spus și foarte mulțumit că prietenul meu nu are dreptate. Dispunem de un fond extraordinar de tinere talente. Dacă la alte capitole Giurgiu se prezintă submediocru, în ceea ce privește tradiția, cultura și arta suntem fruntași. Am întrebat-o pe doamna director dacă mai funcționează Școala Populară de Artă al cărei elev am fost și eu, la clasa de regie teatru, unde l-am avut ca profesor la timpul respectiv pe regretatul regizor Ion Simionescu. Mi-a răspuns că da și încă cu rezultate meritorii, că majoritatea premiilor obținute sunt datorate elevilor și profesorilor care activează în cadrul Școlii Populare de Artă. Printre altele mi-a mai spus că „ Școala Populară  de Arte este o secție în cadrul Centrului Județean pentru Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Giurgiu. Iar în cadrul școlii funcționează 15 cercuri după cum urmează:

• Arte muzicale: pian, vioară, canto muzică ușoară, canto muzică populară, chitară, orgă electronică, acordeon
• Arte plastice: pictură, grafică-design, machiaj artistic
• Arte dramatice: artă teatrală
• Arte coregrafice: dans popular
• Meșteșuguri artistice tradiționale: cusături tradiționale, țesături tradiționale, arta lemnului

Cursurile se desfășoară atât la sediul instituției, cat și extern (cusături tradiționale în localitățile Gostinu și Meletie, țesături și arta lemnului în Oinacu).

În fiecare an, cursurile sunt frecventate de peste 350 de cursanți având vârste cuprinse între 5 și 55 ani”.

Nu am putut pleca înainte de a trece pe la clasa de pian unde am avut plăcuta surpriză să întâlnesc o cunoștință dragă sufletului meu, și anume pe doamna profesoară de pian Marioara Danilov,  care activează ca profesor de pian în cadrul Școlii Populare de arte încă din anul 1975. Aceeași  privire blajină,  același zâmbet cald, același om cu suflet frumos pe care l-am cunoscut pentru prima dată în anul 1977. Aproape că timpul și timpurile au trecut peste dumneaei fără să producă vreo schimbare. Poate datorită muzicii a descoperit secretul tinereții veșnice, sau poate eu nu vreau să recunosc că am mai multe fire de păr alb în cap decât castaniu, iar reumatismul mă chinuie la fiecare schimbare a vremii. Preț de câteva momente am retrăit orele, zilele, anii petrecuți în sălile de clasă ale școlii unde am avut norocul să cunosc oameni,  profesori de certă valoare cum ar fi Dumitru Lupu, Viorela Filip, Dan Ciuraru percuții, Tudose chitară, Mărioara Danilov pian, Ion Simionescu  regie teatru și actorie, Constantin Duică  și mulți alți oameni frumoși care prin tenacitate, răbdare și profesionalism au reușit să scoată la lumină tot ce era frumos în noi, înlăturând pentru totdeauna cred eu, urâtul, răutatea, minciuna și ipocrizia.

După un schimb de amabilități avute cu doamna professor, în clasă și-a făcut apariția un tânăr frumos, înalt, ce se pare că Dumnezeu i-a uitat măsura.  A salutat, întrebând  respectuos dacă poate începe ora, s-au trebuie să mai aștepte. Am rugat-o pe doamna Danilov să-mi permită să asist la oră și să înregistrez un fragment cu tânărul pianist. Înainte de a începe filmarea s-a încălzit preț de câteva minute, timp în care am reușit să aflu că se numește Samuel Ciucă, că este elev în clasa a-IX-a la colegiul Ion Maiorescu, că este elev la clasa de pian de 6 ani, iar anul trecut a participat la concursul internațional „Micul Virtuoz”   unde a obținut premiul întâi. După care a început să interpreteze „Zborul Cărăbușului” de Rimschi Korscov. Viteza și virtuozitatea acestui copil m-a lăsat fără aer. Copilul și pianul se contopiseră într-o singură ființă. Timiditate pe care a arătat-o la intrarea  în clasă a dispărut ca prin farmec, pe scaunul din fața pianului apăruse dresorul care biciuia în ritm  alert clapele cu degetele lui lungi,  în timp ce pianul docil, îmblânzit,  îți spunea povestea  unui cărăbuș, într-o seară de primăvară.

După aproximativ trei minute, când muzica a încetat la fel de brusc cum a început,  i-am privit chipul tânărului artist, care redevenise timid , acea timiditate a bunului simț pe care doar artiștii o pot avea. După acest moment sublim  am întrebat-o pe doamna profesoară câți elevi are înscriși în acest an și dacă mai are la clasă elevi atât de speciali ca tânărul Samuel.

„Copii speciali se găsesc la toate  clasele care funcționează în cadrul Școlii Populare de Artă, nu există diciplină artistică care să nu aibă copii superdotați, copii care au fost modelați și coordonați de către colegii mei, numai că, cu părere de rău o spun, datorită lipsurilor materiale  cu care se confruntă marea majoritate a părinților care au copiii la noi la școală, nu-și pot permite ca copiii dumnealor să participe la concursurile internaționale care se desfășoară în afara granițelor țării, concursuri unde sunt sigură că ar obține rezultate extraordinare. La clasa de pian  avem elevi cu vârste cuprinse între 6 și 54 de ani. În afară de Sami ( Samuel Ciucă ) sunt mulți copii care au obținut rezultate foarte bune, îmi cer scuze dacă voi omite vreun elev,  dar fără să am în față o listă cu rezultatele obținute de elevii clasei de pian la concursurile naționale și internaționale desfășurate în țară pe parcursul anului 2015,  am să-i nominalizez doar pe câțiva dintre cei  care au obținut rezultate meritorii, cum ar fi:

Ruxandra Muti, de 16 ani elevă la colegiul Ion Maiorescu a participat la concursul  „Micul Virtuoz”  premiul întâi.

Daria Bănică, clasa a VII a la școala general numărul 8 a participat la concursul „ Micul Virtuoz”, premiul întâi.

Ana Stoian, clasa a VI a la colegiul Ion Maiorescu  a participat la mai multe concursuri, „Micul Virtuoz” pemiul doi,„ George Enescu” premiul doi și „Prietenii Muzicii” premiul doi.

Lorena Dinu, clasa a IV a  la școala general  numărul 8 care a participat de asemenea la mai multe concursuri „ Micul Virtuoz” premiul întâi,  „George Enescu”  premiul întâi special și „Prietenii Pianului” diplomă de merit.

Teodora Ștefan, clasa a VII a la  colegiul Ion Maiorescu a participat la mai multe concursuri „Micul Virtuoz” premiul întâi, „Prietenii Muzicii” premiul întâi, „George Enescu  premiul întâi.

Tea Ion clasa a VI a  la  colegiul Ion Maiorescu a participat la concursul „Micul Virtuoz” premiul doi și „ George Enescu” premiul doi.

Bianca Bîrlă,  clasa a III a la  școala generală  numărul 8  a participat la concursul „George Enescu” premiul întâi și concursul „Sonoris” premiul întâi.

Și nu în ultimul rând, Adina Gheorghe clasa  a V a, la  școala generală numărul 8, care a participat la concursul „Micul Virtuoz” unde a obținut premiul întâi.”

M-am despărțit de doamna profesor promițând că am să revin, în încercarea mea de a promova realele talente de care Giurgiu dispune din plin. Am plecat din Centrul Cultural pentru Promovarea Culturii Tradiționale Giurgiu fericit și totodată  nefericit. Am plecat fericit pentru că prietenul meu nu a avut  dreptate,  în Giurgiu cultura  este la ea acasă, iar tineretul este preocupat de artă,  care cu siguranță le va înfrumuseța sufletul. Și nefericit, pentru că datorită acestei stări de sărăcie, aproape generalizată,  în care se zbat cetățenii  țării noastre,  aceste mici- mari valori, de necontestat, se pierd datorită unora care sunt plătiți cu bani grei tocmai pentru ca aceste valori să dăinuaiscă peste timp. Numai că ei nu știu din ce interese obscure fac ca aceste valori să se piardă în anonimat . Valori culturale care au sarcina obligatorie, nescrisă,  dar pe care o au în simțuri și trăiri, ce nu poate fi ștearsă decât atunci când trec în neființă. Da, au această obligație morală să transmită  la rândul lor urmașilor, urmașilor lor gustul pentru  frumos care generează pace și armonie. Dar … se pare că sunt unii care nu doresc ca pe pământ să dăinuiască pacea și armonia …

I.C.MANDU