Campania electorală nu ocolește nici comuna Malu. Sute de oameni îmbrăcați în tricouri de culoare albastră,  culoare ce  sugerează încredere, autoritate și stabilitate,  mărșăluiesc pe străzile comunei Malu alături de primarul lor, Mirel Jantea care a reușit să transforme comuna într-un mic și cochet orășel. În afară de proiectele pe care le are în derulare precum și atragerea de investitori, discuții ce le are deja antamate , pentru crearea unor locuri de muncă care să-i atragă și să-i determine pe tineri să revină în vatra comunei, fapte puse în paractică de actualul primar Mirel Jantea, nu văd cu ce argumente în plus ar putea veni un contracandidat.

La un moment dat vârsta sau reumatismul mă determină să mă opresc și să mă așez pe o bancă.  După câteva minute aproape pe nesințite iese din curte o femeie în vârstă ce ținea în mână o cană de sticlă brumată, plină cu apă proaspătă. După care spune:

-Bună ziua, m-am gândit că poate v-o fi sete. Şi întinde spre mine mâna în care ținea cana cu apă. Îi muțumesc și beau aproape pe nerăsuflate toată cana cu apă.

-Ești și mata cu campania?

-Nu aș spune că sunt cu campania, mai de grabă un fel de observator.

-Înțeleg, ești ziarist. Rămân mirat de perspicacitatea femeii, asta pentru că nu aveam vreun aparat de fotografiat, țineam în mână doar telefonul. Răspund monosilabic cu un da. O întreb dacă-mi permite să-i adresez o întrebare.

-Întreabă. Dacă știu răspund, dacă nu, nu.

-Ce părere aveți despre primarul Mirel Jantea?

Zâmbește cald și spune:

– Mirel al nostru este un om cuminte. Și tace. Tac și eu gândindu-mă la ce a vrut să spună prin om cuminte. Poate un om liniștit, cumsecade, respectuos, calități de care nu mă îndoiesc că primarul, fost învățător s-ar putea să nu le aibă. La un moment dat iese din curte un bărbat cu părul alb și după ce dă bună ziua i se adresează femeii ce stătea alături de mine pe bancă:

-Aici erai, te-am căutat prin toată curtea. Am nevoie de tine să-mi ți de o scândură pe care trebuie s-o bat la pătul ca să nu mai intre găinile, că au stricat o mulțime de știuleții de porumb.

-Of, of,  nu știu ce te-ai fi făcut fără mine. Toată viața ta eu te-am scos din toate necazurile. Dar eu cred că nu scândura-i necazul, ci mai de grabă îți este foame. Așa-i ? Și o pufnește râsul.

-Cam da. Nu poate omul să țină un secret cu tine, m-ai făcut de râs și-n fața omului ăstuia. Auzi da ce tot vorbeai tu cu dumnealui? Și ia o morgă în glumă de om supărat.

-A, nu cine știe ce. M-a întrebat ce părere am despre primarul nostru, Mirel.

-Și tu ce i-ai spus?

-Păi ce să spun decât că este un om cuminte?

-Pă da. Aici chiar ai dreptate, Mirel al nostru  este un om foarte cinstit și cu minte multă, care a schimbat în bine fața comunei reușind să ne facă mândri în fața străinilor ce trec prin comuna noastră, pentru că acum avem și noi condiții de viață cum au cei de la oraș. Dar acum să ne scuzați, la noi se spune, vorbă multă sărăcia omului.

Nu avut timp nici să le mulțumesc pentru cana cu apă rece care mi-a potolit setea că au intrat în curte. Am mai auzit doar cum bărbatul o întreba pe femeie. Și cine zici că era ăla? La care femeia i-a răspuns. Cică ziarist.

Aproape că nu mai vedeam coloană albastră ce se contopea undeva în orizont cu albastrul senin al cerului. Am mai rămas câteva minute pe bancă scufundat în propiile gânduri și-n frumusețea momentului pe care tocmai îl trăisem, acea  fumusețe și simplitate a oamenilor din mediul rural care printr-un singur cuvânt au capabilitatea să caracterizeze un om. Mirel al nostru este un om cuminte. Ajunsesem deja în Giurgiu și în mintea mea tot auzeam MIREL AL NOSTRU ESTE UN OM CU MINTE .

I.C.MANDU