După o oră de stat la o conferință de presă îmi ardea sufletul după o țigară. Mașina o parcasem tocmai la mama dracu, asta pentru că de curând străzile orașului s-au transformat într-un adevărat șantier. Asta e ! Vorba românului: Suferă baba la frumusețe. Mă așez pe o bancă, scot pachetul de țigări, îmi aprind o țigară și trag cu nesaț primul fum. Prin norul de fum văd un tip înalt ce pare un schelet ambulant umblător. Se oprește în fața mea și brusc își trage două mame de palme sănătoase direct peste față. Pentru moment mi s-a părut că și fumul de țigară a încremenit. Inima începuse să mi-o ia la trap, habar nu aveam care va fi următoarea reacție pe care o va avea nebunul din fața mea. Mă gândeam că următoarele palme urmează să le încasez eu. Rămăsesem pur și simplu fără reacție. Un astfel de blocaj nu am mai trăit în viața mea!

Pentru mine era clar că am de-a face cu un nebun. După câteva clipe se întâmplă o minune. Cu o voce ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat mă întreabă politicos:      ”Fiți amabil domnule, pot să iau loc lângă dumneavoastră ?” Am rămas perplex .  I-am răspuns că nu am nimic împotrivă. Se așază și își pune tacticos picior peste picior. ”Vă deranjează dacă ne tutuim ? Forma de adesare la persoana a doua crează o stare de răceală între oameni. Căldura unei conversații este dată de adesarea directă, fără formalisme. Formalismele ascund mai totdeauna prefăcătoria, minciuna și ipocrizia.  Sper că nu te rețin. Îmi pari o persoană cunoscută. Gata știu de unde te cunosc. Te-am văzut pe facebook, ai o emisiune care se numește de vorbă cu Mandu. Te-am urmărit de câteva ori. Eu sunt Marin. Oamenii din oraș mă cunosc drept Marin nebunu. ”

Tac. Îmi este teamă să nu aibă din nou o reacție impulsivă față de sine.

”Chiar nu ți-ai dat seama că sunt nebun ? Fii sincer, nu mă supăr. ” Dau afirmativ din cap.”  Știi,  eu sunt bolnav psihic și am un fel de pensie de handicap. Norocul meu este acela că medicamentele deocamdată le primesc gratuit.  Nu am lovit în viața mea pe nimeni, eu mă lovesc pe mine. Știi … e ca un fel de autoflagelare și fac acest lucru pentru că mă doare îngrozitor de rău prostia oamenilor.”

Uit pentru moment că stau de vorbă cu un nebun și spun că nu cred că toată lumea este proastă.  Mă privește ironic, zâmbind zeflemitor.

”Înainte de a continua conversația noastră dă-mi te rog o țigară.”                             Îi întind pachetul din care ia o țigară  pe care o învârte între degetul mare și arătător ducând-o spre ureche.

”Pachetul de țigarete cartonat păstrează foarte bine țigările.  Îți propun să facem un exercițiu de imaginație în urma căruia tu să spui dacă ești prost sau nu.   Accepți ?”

O vorbă din bătrâni îmi vine în minte care spune că nu e bine să te iei niciodată cu nebunul.  Așa că accept provocarea și dau afirmativ din cap.

”Mișcarea asta a capului tău de sus în jos o percep ca un răspuns afirmativ.”

După care mă întreabă dacă am televizor și dacă mă uit la știri. Ca să vadă că îl iau în serios îi spun că urmăresc la televizor emisiunile de știri.

”Eram convins. Nu ți sa părut că prin aceste emisiuni se urmărește spălarea creierelor ?  Eu sunt convins că nu ai realizat acest lucru pentru că nu te supăra dar ești la fel de prost ca toți ceilalți care acceptați ce vi se spune fără să treceți aceste informații prin filtru rațiunii proprii. Hai să-ți dau câteva exemple în acest sens.”

În gând îmi spun.  Hai c-am dat de dracu dacă am ajuns să vorbesc cu un nebun despre politică !  Primul impuls a fost acela să plec,  să-l las în plata domnului, totuși curiozitatea m-a făcut să stau pe loc.

”Bun. Hai să începem cu subiectul cel mai de actualitate și anume, războiul.  În februarie anul acesta rușii lui Putin au  început războiul în Ucraina, chiar dacă  el   l-a numit altfel. Imediat a început exodul ucrainenilor spre vest, dar și spre țara noastră.  Conform zicalei care spune că românii sunt foarte primitori și ospitalieri i-am primit cu brațele deschise oferindu-le casă și masă, chiar dacă pentru acest lucru guvernul a trebuit să îndatoreze țara. Un lucru omenesc din partea noastră, dar asta nu mă împiedică să mă întreb:  Dar dacă noi am fi fost în situația lor am fi fost la fel de bine primiți, când toată lumea știe cum s-au comportat ucrainenii cu frații noștri români ?  Mai mult decât atât,  la sugestia, ca să nu spun ordinului venit de la comunitatea europeană, am început cu ajutoare de milioane de euro, bani luați tot cu împrumuturi  la dobânzi foarte mari, să le dăm fraților noștri din țara vecină, nu neapărat prietenă. De ce natură au fost aceste ajutoare nu comentăm.  Ești de acord ?”

Deodată din senin începe să urle ca un animal  și începe să se lovească cu palmele peste pulpele picioarelor.  Mă ridic instantaneu și dau să plec cât mai repede și mai departe.  Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu o voce blajină mă întreabă:

”Ce spuneam ?  A … da,  că nu  vorbim de ce fel au fost ajutoarele.”                        Mă reașez pe bancă cuprins parcă de un sentiment de milă față de acel om și din curiozitate să aflu ce are în continuare de spus.

”Așa … deci. Imediat după iscarea acestui conflict armat jandarmii lumii, cum li se mai spune americanilor,  au  dat ordin europenilor să impună sancțiuni Rusiei.  Cea mai a dracu sancțiune a fost aceea ca europenii să nu mai cumpere gaze naturale de la ruși.  Vezi doamne,  ca în acest fel să omoare economia Rusiei. Bineînțeles că politicienii români care au marele merit că au transformat România într-o colonie s-au conformat imediat dispozițiilor primite de la uniunea europeană.  Apropo, chestia că am ajuns o colonie nu ar fi atât de grav dacă am știi  ai cui supuși suntem.  Din păcate noi am devenit slugile întregii Europe,  dar în același timp și al americanilor care ne-au ocupat fără să tragă un foc de armă!   Să revenim la tema războiului.  Nemții,  cu toate ordinele primite de la americani rămăseseră interconectați la gazul rusesc,  ceea ce le permitea ca economia lor să prospere. Numai că, de curând conducta care ducea gaz spre Germania a explodat.  Imediat șacalii  s-au repezit să spună că a fost sabotaj făcut de ruși. Doamne !!!  Atâta ipocrizie și minciună până și pentru mine un nebun este de necrezut.  De ce trebuia să saboteze rușii conducta când, dacă nu vroiau să le dea gaz nemților  nu aveau altceva de făcut decât să închidă vana și gata, nemții rămâneau fără gaze. Nu cumva altcineva avea interesul să saboteze conducta, astfel încât nemții să nu mai primească gaze și să fie nevoiți să importe din alță țară  la un preț mult mai mare?  A cui monedă s-a întărit foarte tare de când a început războiul ? Nu cumva dolarul american ?  Nu cumva America era în recesiune economică la declașarea războiului,  iar acum, după după opt luni de război America prosperă ?  Și în tot acest timp ce se întâmplă în Europa ? Restricții.  Restricții la energia electrică,  restricții  la gaze, la căldura în case, facturi uriașe și ne învață mai marii Europei să mâncăm viermi și gândaci !  Eu sunt nebun, dar voi, restul lumii din păcate ați fost transformați în niște biete animale acefale !   

Mandule,  recunosc în fața ta pentru cel puțin a doua oară că sunt nebun, dar asta nu înseamnă că sunt și prost.  Și ține minte ce-ți spun acum, greul pentru întreaga oamenire de abia acum începe. Apocalipsa a început, deja a depășit primul stadiu. Ia zi, te crezi deștept sau ești la fel de prost ca majoritatea ?

Mă uit la ochii lui și nu văd niciun pic de nebunie. Pare un om normal, cu părerile lui.  Încerc să-i răspund la întrebare spunându-i că nu sunt specialist în analiza politică, asta pentru că nu am pregătirea necesară, dar cu siguranță nu pot fi de acord cu războiul indiferent de cauzele invocate sau ce țară le invocă.  Legat de cât de prost sunt îi spun că-mi place să-i las pe alții să facă această evaluare.

Mă privește cu milă de parcă ar spune, mă săracu, dar prost mai este.  Deodată se ridică brusc în picioare și începe să se lovească peste corp și față spunând în șoaptă :  „ Ia fluturii după mine, ia fluturii după mine … „

Rămas singur pe bancă mi-am mai aprins o țigară.  Am rămas cu regretul că a plecat și nici cel puțin nu mi-a spus dacă după părerea lui sunt prost sau nu.  În cap aud melodia și versurile cântate de formația Pheonix …

 Pe un munte, într-o ţară foarte-ndepărtată
Stă un om cu ochii-nchişi şi spune ce ne-aşteaptă
Lumea nu-l ascultă, îl crede un nebun
Căci vorbele lui sunt ca nişte lovituri de tun

 El stă singur şi liniştit
Dar în ochii lui închişi
Vede al lumii asfinţit
Nebunul cu ochii lui închişi

 Zilele trec una după alta sus pe munte
Şi vocea lui se-aude clar spunând foarte multe
Lumea cea întreagă se-opreşte să-l asculte
Îl crede un nebun ce-ndrugă multe vorbe-absurde

I.C.MANDU