De citit în Weekend – DOMNU’ DEPUTAT

De citit în Weekend – DOMNU’  DEPUTAT

 

Mai e puţin şi vin din nou peste noi alegerile. De data asta europarlamentarele … Mă cuprind fiori când mă gândesc că începe iar circul ăla pe care ni-l servesc politicienii şi care mi-a readus în minte o întâmplare hazlie, consumată cu puţină vreme în urmă.

Şofam, pe o căldură de foc, prin micul nostru oraş, unde gropile din carosabilul străzilor principale reuşesc întotdeauna să ne ţină treji, pretext de a-i felicita în gând pe edili că nu au plombat nimic din ceea ce ne-ar fi putut arunca într-o nedorită toropeală, verişoară cu moţăiala la volan … Că ceasul rău, pisica neagră !

Ptiu, ptiu, ptiu, de trei ori … Sunt superstiţios. Da ! Ăsta e cusurul meu ! Şi deodată, văd prin perdeaua arzătoare a razelor de soare ce mi se strecura printre pleoape, uniformele binecunoscute ale celor ce veghează la siguranţa noastră pe drumurile publice, poliţiştii de la rutieră ! Imaginea m-a trezit brusc din letargia ce pusese stăpânire pe mine. La toate intersecţiile principale poliţiştii dirijau circulaţia într-un singur sens, privind încruntaţi pe sub cozorocul “ caşchetei “ , la şoferii care nu înţelegeau ce se întâmplă. Era oare vreun accident ? Se întrebau probabil cu toţii. Devierea de la traseul obişnuit le crea o stare vizibilă de nervozitate. Dacă la unii ea se manifesta prin graba cu care doreau să ajungă acolo unde îşi propuseseră, la alţii nervozitatea se iscase pur şi simplu din raţiuni economice. Căci, ca şi mine, destui dintre cei aflaţi la volan se întrebau cât carburant mai au în rezervoare, şi dacă nu cumva acel ocoliş le provoacă lor, ca şi mie, ceea ce noi numim “pana prostului” ! Dar asta-i viaţa ! Unde-i poliţia rutieră nu-i tocmeală ! Aşa că, strângând din măsele şi înjurând printre dinţi, dar neuitând să-i zâmbească poliţistului, toată lumea vira spre direcţia indicată …

Printre aceştia mă număram şi eu, cel care cu puţin timp înainte alimentasem maşina cu ultimii 20 de lei găsiţi prin buzunare. Adică pentru vreo 3 litri. Am oprit lângă o parcare unde scria cu majuscule “ Staţie Taxi 10 locuri “ dar pe care, în realitate se înghesuiau, care cum apucase fiecare, cel puţin o duzină de autoturisme neţinându-se cont de niciun semn de circulaţie. Am privit un pic blocat şi m-am gândit că locul unde trebuia să ajung era tocmai acela ocupat de domnii poliţişti. M-am resemnat însă repede… Ce puteam face ? Oricum ziua era ca şi pierdută.

M-am apropiat de mulţimea de gură cască, sperând să aflu ce se întâmplă, care este “ atracţia “. Un bărbat negricios, cu o ceafă groasă de invidiat chiar şi de un taure comunal, încerca să facă ordine la … nimic, sau mai bine zis încerca să iasă în evidenţă:

-Da’ ho mă drace că nu se dă nimic de pomană ! Explica de zor omul nostru într-un răspândit şi binecunoscut dialect ţigănesc. A dat şi el omu’, săracu’ , atunci la alegeri … da’ voi ai dracu , nu vă mai săturaţi ! Staţi la un loc că acu’ mătur cu voi asfaltu’ !

-Da ce te-a apucat mă Sile ? Strigă o femeie ce semăna cu un şifonier ambulant de fuste. Vezi că acu’ îl chem pe Artur să ţi-o tragă pe căpăţână. Că ş-aşa e foc şi pară pe tine că a aflat şi el că domnu’ deputat ţi-a adat două bulioane şi tu ne-ai dat doar unu la alegeri. Că nu te mai saturi, măăă … Ce crezi că nu ştim că ai luat bani şi de la ălalalt d’a vrut să fie şi el, săracu’ deputat ? Aşa că taci până nu-mi vine dracii pă tine !

Măiculiţă şi unde nu începe deodată un tărăboi … Ţipete şi înjurături ca la uşa cortului. Spun uşa cortului deşi în realitate astăzi putem spune, fără să greşim, la uşa vilei cu zeci de turnuleţe … ! Puţin a lipsit să nu iasă o încăierare generală în care şi eu, subsemnatul, era gata, gata să mi-o fur întrucât mama natură a fost mai darnanică în ce mă priveşte şi m-a pigmentat puţin mai mult la piele făcând să fiu deseori confundat cu concetăţenii etnici. Noroc că au început să se audă sirenele unei coloane oficiale şi pe loc s-a produs un miracol. Feţele schimonosite până atunci de ură înverşunată s-au transformat, ca prin minune devenind radioase, afişând zâmbete largi, până la urechi.

Uite-l mă mânca-l-aş ! Mă da’ frumos mai ie.

-Da’ unde-l vezi tu fă propădito? Întreabă o concitadină.

Uite-l fă nespălato, ăla cu cămaşa verde … Aproape înecându-se de râs, cealaltă simte nevoia s-o corecteze :

Aoleo da proastă mai ieşti … Păi ăla nu ieste fă deputatu’. Ală d-am fost noi pentru el la alegeri, al nostru, avea mustaţă şi păr în cap. Tu nu vezi fă că ăsta e chel de tot ?

-Proastă ieşti tu şi mă-ta care te-a făcut. Păi acu’ s-o fi ras şi el ca actorii. Ce fă ? Deputaţii ăştia nu ieste ca actorii ? N-ai văzut în filme cum câte un bărbat frumos dă pică, trăieşte cu câte-o naşparlie şi-o mozololeşte p-aia dă zici că ieste cine ştie ce dă capu’ iei ? Da’ ce să facă şi iei săracii, că dacă aşa ie rolu’ ! Aşa şi cu deputaţii ăştia …

-Hai taci că uite-l că vine.

Şi unde începe deodată să ţipe ca din gură de şarpe, de puteai crede că or i s-a rupt apa, urmând să nască, or se anunţase la difuzor vreo nenorocire …

Să ne trăieşti conaşule ! Să-ţi dea Dumnezeu sănătate matale şi la toată famelia, că mult bine ne faci. Dacă nu ierai mata iera vai dă capu’ nostru. Să-ţi trăiască legili alea bune de le-ai dat pentru noi, pentru săraci … Să avem ce să le dăm la copilaşi să mănânce. Uraaa ! Să trăiască … Uite fă că mi-a făcut cu mâna. Ai văzut ? Ce om ! Vezi fă că mă cunoaşte ?

-Mai taci fă baragladină … Te cată moartea p’acasă şi tu stai p’acilea. Pă mine m-a salutat domnu’ deputat ! N-am fost eu omu’ lui la alegeri?

Mai apucă să spună Sile (Cel ce poza ca lider în toată gloata aia) înainte să treacă şi ultima maşină din coloana oficială.

Mai taci tu mă dulău dă container ! Ai uitat că pă timpu’ lu’ Ceauşescu tu şi tot neamu’ tău stângeaţi sticle şi mâncaţi din containăr?! Puteaţi voi să vă spălaţi şi cu vrecie că tot a ulei râncezit puţeaţi, d’ăla care curgea pe voi când căraţi în spinare sacii cu sticle. Da’ acu’ v-aţi văzut saţu’. De când au venit hoţii ăştia în locu’ lu’ Ceauşescu v-aţi mutat din bordeie la viloaie. Că deh, acu’ ăştia vă lasă şi pe voi să furaţi câte un osuleţ, după ce fură ei toată vaca! Da staţi liniştiţi că vă mai lasă puţin şi după ce şi-au făcut treaba cu voi trimite potera şi vă ia, c-aţi făcut d-aia … cum îi zice mă ?

Şi întrebător îşi aruncă privirea spre mine .

Evaziune fiscală. Zic. Dracu m-a pus însă să-i răspund. Odată mă pomenesc înşfăcat de guler. Matahala de Sile se apleacă spre urechea mea şi urlă ca apucatul, de-am crezut că mi-a căzut ciocănelul urechii în boxeri.

Ce zici mă bulangiule ? ‘Tu’ţi cristosu’ mă-tii … Eşti şmecher, ăă ? Mă sărăcie ! Dacă dă mama dracu şi te văd la mici şi la bere când o da domnu’ deputat te-am spart, auzi ? Şi acu’ hai mişcă-ţi hoitu’ !

Dau în zadar să-i ies din strânsoarea mâini, când aud o voce :

-Măăă, Ia mâna că te arzi ! Tu nu-l mai cunoşti pe şefu’ ? … Este ziarist!

-Şi ce dacă vere. Răspunde Sile bengos.

Ce mare sculă ? Nea Ion al nostru n-a fost ziarist?

-Nu d-ălă mă handicapatule ! Îi răspunde din nou voce salvatoare.

Nu d-ăla dă cară ziare. Omu’ ăsta scrie la ziare!

După o clipă în care matahala tuciurie mă scanează insistent, aud:

Iartă-mă măncaţi-aş ! Da’ ia şi matale o ţoală mai ca lumea pe mata că te-am confundat cu ăia de dau la mătură. Zise împăciuitor uriaşul cu faţă şi muşchi de gorilă. Am încercat eu ceva printre dinţi, scuzându-mă că vin de la grădină şi d-aia sunt îmbrăcat aşa, în timp ce mă smuceam să scap din strânsoarea ca de menghină a mâinii încă încleştate în grumazul meu. Sile cred însă că mi-a ghicit intenţia slăbind subit, după care m-a bătut prieteneşte pe umăr, cu palma lui cât cazmaua zicându-mi:

Nu te lua după nebuna aia şefu’. A fost la Bălăceanca, d-aia o bate şi bărbasu’ săracu … Da’ degeaba ! N-are ce să-i facă. Aşa are iea, gura proastă. Ultima dată i-a rupt dinţii dân gură, da’ tot dăgeaba. Tot nu-i tace fleanca. I-a luat şi placă da’ a dracu muiere, nerecunoscătoare s-a dus şi l-a reclamat la gabori. Păi aste ie femeie ? Păi p-a mea, săraca pot s-o bat până o bag în spital şi nu scoate o vorbuliţă. Femeie educată, nu ca hoaşaca aia … Oprindu-se brusc din explicaţii îl aud că strigă:

Florico!!! Vii din centru, fă?

-Da! Răspunde o femeie micuţă şi sfrijită, ce abia mai căra în spinare un ditamai măturoiul.

Şi n-ai văzut nimic , p-acolo?

-Păi ce să văd? Ierau cam multe hârtii pă stradă că a cam bătut vântu’ zilele astea, şi le-a dat la rigolă …

-Nu fă femeia lu’ Dumnezeu ! Eu te întrebam dacă au montat scena, dacă au adus grătarele pentru mici, lăzile de bere …

-Da’ ce ţi-a venit Sile, că mai ie o grămadă dă timp până la alegeri !

– Ai dracu ! Bănuiam ieu că ne-au scos afară din casă dă pomană ! Să vezi ce-o să-l strâng dă nas pe rahatu’ ăla mic dă la primărie. Mamăăă, şi câtă treabă aveam … am lăsat o partidă dă barbut neterminată … Haidiţi bă acasă ! Auzi şi tu ! Dracu a mai pomenit să chemi oamenii la treabă şi să nu le dai nimic ? D-aia nu mai merge nimic în ţara asta …

O voce tabacică, a unui slăbănog negricios cu mustaţă, se aude adresându-se liderului :

Sileee ! Dacă te mai prind la mine la poartă că mă chemi ca să stau ca prostu’n drum că ne dă deputatu’ lu’ peşte prăjit ditamai cocaru’ să vezi ce-o să arunc ieu oala dă noapte pă tine ! Sau tu iar ţi-ai tras dreptu’ dinainte şi nouă ne-ai tras clapa?

-Să dea dracii peste mine văru-miu, dacă am luat vrun şfanţ! Dă nu m-a păcălit şi pă mine piticania aia dă la primărie … Aşa mi-a zis să-mi crape ochii … Că veniţi bă, că trece deputatu’ cu nişte mahări şi e rost dă lovele şi dă băgat ceva la burdihan … Să zac în puşcărie, dă voi minţi!

După ce s-a mai uitat o dată în zare încercând parcă să vadă maşina celui ce ar fi trebuit să le dea marea cu sarea, Sile a rostit resemnat :

Haidiţi bă acasă, c-o să ne mai caute ei … Să vezi atunci ce-o să le dea Sile al vostru m…e la toţi. La’s c-o să vadă ei bulangii cum e să-ţi plouă în gură dă poftă după un mic şi-o bere şi ei … mucles !

Dezamăgită, înţelegând că totul nu a fost decât mult zgomot pentru nimic, mulţimea de gură cască începu să se risipească. Cu paşi rari, mă îndrept la rândul meu, puţin ambiguu, spre maşină. Nu mică mi-a fost însă mirarea să dau cu ochii de maşina domnului deputat parcată lângă a mea. Cel pentru care îndurasem umilinţa pitecantropului … Îl văd îndreptându-se zâmbitor către mine, aşa cum îl ştiam din totdeauna. Ne-am salutat după care ne-am adresat câteva cuvinte de curtoazie. Am ezitat la început, după care l-am întrebat dacă îl pot deranja pentru un scurt interviu.

Oricând doriţi sunteţi bine venit ! Numai că vă rog să daţi un telefon înainte, ca să mă găsiţi. Ştiţi, în ultima perioadă avem atâtea probleme … cu rectificativul, cu neînţelegerile din alianţă, dar discutăm mai amplu când ne vom întâlni. Sincer, abia aştept !

Înainte de a ne despărţi l-am întrebat curios:

Apropos, ce vizită a fost astăzi în oraş ?

-La ce vă referiţi ? M-a întrebat  mirat, deputatul.

Aaaa, probabil mă întrebaţi despre coloana de mai devreme ?! E doar o întâlnire a unor oameni de afaceri străini cu cei din oraşul nostru.

L-am văzut cum îmi zâmbeşte complice, după care a continuat:

E adevărat ! Mi-am vârât şi eu niţel coada că, deh, doar e vorba de oraşul nostru, şi am apelat la câţiva poliţişti şi la un funcţionar din primărie, că doar e membru nostru de partid. I-am cerut să cheme câţiva oameni de la social pentru atmosferă. Să vadă şi străinii că-i apreciem. Acum scuze, dar sunt teribil de grăbit! Lucrez la un proiect de lege ce nu suportă amânare. Dar insist … nu uitaţi să mă sunaţi … abia aştept să ne întâlnim şi să vorbim la o cafeluţă, pe îndelete. Aşa rău mă oboseşte opoziţia asta ! Hai pa ! Vă salut.

După care deputatul se urcă în maşină şi pleacă grăbit, nu înainte de a-şi aşeza, cu grijă, în portbagajul maşinii plasele cu verdeţuri aduse cu exagerată discreţie de un funcţionar din administraţia pieţei. Deşi eram descumpănit de ce era să mi se întâmple, tare m-am bucurat că Sile şi-a luat ţeapă ! Şi tocmai de la domnu’ deputat …

Orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare.

I.C.MANDU

Cronica Giurgiuveana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *