Afară este o vreme mohorâtă asemănătoare cu starea sufletească în care mă găsesc. Atât timpul cât și timpurile au luat-o razna. Ceea ce se petrece cu mine, cu noi de doi ani de zile lasă răni adânci în sufletele noastre, răni ce refuză să se cicatrizeze și din acest motiv ne apasă o greutate imaginară pe piept atât de tare încât simțim că ne sufocăm, că nu mai avem aer și asta nu din cauza poluării aerului cu noxe pe bază de bioxid de carbon, ci mai de grabă din cauza prostiei și ipocriziei de care dau dovadă puțini oameni cei drept, dar din păcate ei sunt cei care ne conduc. Ei sunt principalul factor de mediu care ne intoxică viețile, care ne spală creierul încercând să ne transforme din ființe raționale în niște zombi.

”Urâtă vreme, blestemat timp” se spune că ar fi zis Vlad Țepeș când era închis în castelul de la Vișegrad. Există un adevăr monumental în aceste cuvinte  care reflectă cu  acuaratețe ca un arc peste timp ceea ce trăim noi acum, dar …  cu mici modificări, spre exemplu:  ”Urâte vremuri, blestemat timp … ”  

Soneria telefonului mă scote din această apatie. Un vechi prieten de al meu pesedist mă invită la o cafea. Sincer nu aveam niciun chef să mă întâlnesc cu el, mai ales că întâlnirile noastre ascultate de un om care nu ne cunoaște are impresia că mai avem puțin și ne luăm la bătaie și asta doar pentru că el este prea înfocat cu PSD-ul lui și dacă îi spui ceva în contradictoriu vis-a-vis de părerea lui politică ia foc. Totuși la insistențele lui cedez, asta și pentru că vroiam să ies din starea în care intrasem gândindu-mă că o discuție cu el îmi va da posibilitatea să mă descarc. Stabilim locul de întâlnire la terasa unei cafenele din centru unde se poate fuma.

Am depășit sfertul de oră academic din cauza TIR-urilor care blochează sensul giratoriu de la strada Gării și distrug carosabilul din oraș, dar se pare că nimănui în afară de mine nu-i pasă. Cu greu găsesc un loc de parcare. Îmi găsesc prietenul plictisit de atâta așteptare şi cu toate acestea mă întâmpină cu un zâmbet de curtoazie apărut în colțul gurii, dar nu omite să mă taxeze spunând:

-Ei, ce să faci ! Așa e cu boierii, dar oricum coane, asta ca să-l parafrazăm pe Spoială, mai bine mai târziu decât niciodată.

-Dacă m-ai chemat să faci mișto sau ai chef să mă iei în balon, îmi cer scuze și-am plecat. Și așa am o stare de tot rahatul!

– Hai mă, ce dracu, nu mai ști de glumă?  Măi bătrâne viața-i scurtă. Ce bei ? Ia stai mă. Moaca asta nu ți-o cunosc,  ai un fățău de parcă ți s-au înecat corăbiile, iar din câte știu eu încă nu ești armator.

Văd fata care servea la mese, îi fac un semn să vină până la mine. Mă uit atent la ea. Este o femeie foarte frumoasă şi mă întreb în sinea mea cum mama dracu toate strâmbele, tălâmbele care nu au pic de dicție ajung actrițe, iar o așa frumusețe este ospătăriță. Zâmbetul ei îmi schimbă total starea de spirit avută până atunci. Îi comand o cafea mare, tare și neagră, după care ospătărița pleacă în treaba ei.  Mă trezește la realitate prietenul meu:

– Auzi măi Adi,  mă uitam la tine cum ți se beliseră ochii în cap de păreu niște ochi de boua care vrea să hipnotizeze prada.

-Trebuie să recunoști că este o femeie frumoasă. Zău așa!

-Așa este. Și ? La ce-ți folosește. Tu când te-ai uitat ultima dată în buletin?

-Auzi mă, tu ai o pinacotecă. De ce ai cumpărat acele tablori ? Pentru că-ți plac, pentru că sunt frumoase și-ți crează o stare de bine. Din același motiv și nu din alte motive admir şi eu femeile frumoase. Sincer totdeauna mi-au plăcut femeile frumoase, de regulă până deschid gura. Rareori am întâlnit ca o femeie să fie și frumoasă și inteligentă.

Între timp apare și Afrodita cu cafeau. Se retrage discret tot așa cum venise. Îmi scot pachetul de țigări Sobranie, îmi aprind țigara, trag un fum și beau o gură din cafea ce era mare, tare și neagră.

Aproape că îmi renisem din starea de agnoasă când pe nepusă masă prietenul mă întreabă:

-Auzi mă, ce părere ai despre ședința de consiliu de ieri?

Brusc am simțit cum inima începe să mi-o ia la un trap nebunesc. Hai c-am dat de dracu!  Să vezi și să nu crezi cum începe amicul meu să facă caș la gură, asta ca să mă convingă că aleșii locali ai PSD-ului nu sunt niște cretini care au votat împotriva viitorului copiilor și al dezvoltării județului. Încerc să mă controlez și îl întreb cu gura încleștată:

-Dar tu ce părere ai ?

-Înainte de ați răspunde îți voi adresa o întrebare: Cunoști vreun pesedist în Giurgiu mai vocal și credincios partidului decât mine ?

-Sincer, recunosc că nu.

-Ei bine, eu de această dată, și îmi asum ce spun (ridică tonul cu mulți decibeli peste normalul locului și al situației), PSD-ul giurgiuvean este un partid de idioți!

Mă uit curios la el pentru că este o premieră. Ne cunoaștem de foarte mulți ani și absolut niciodată nu l-am auzit să aibă vreo altă opinie decât opinia colectivă a partidului său. Mă uit mai atent pe masă și în fața lui trona o sticlă de bere fără alcool. Deci beat nu este. Prietenul meu continuă:

-Mă privești de parca-ș fi nebun. Te asigur dragul meu prieten că nu sunt absolut de loc nebun, ba dimpotrivă sunt și mă simt în deplinătatea facultăților mintale și nu cumva să-ți treacă prin cap că voi pleca vreodată din PSD. Dar de data asta m-au enervat la culme. Au dat dovadă de o prostie incomensurabilă,  s-au comportat ca niște derbedei. Ceea ce au făcut ieri nu a făcut altceva decât să ne alunge alegătorii. În prostia lor cumulată cu nebunia ridicolului de care au dat dovadă au ridicat numărul oamenilor care vor vota cu PNL-ul. Indiferent de jocurile lor cu primarii. La urma urmei primarul, ca și alegătorul are un singur vot, iar oamenii s-au săturat de minciună și manipulare, oamenii de acum vor fapte, nu vorbe goale. Cine sunt cei care s-au opus viitorului copiilor lor ? Noi PSD-ul suntem cei care le distrugem viitorul. Noi PSD-ul suntem cei care blocăm dezvoltarea județului. Dacă eu care sun pesedist convins am simțit acest lucru, dar oamenii care nu sunt înregimentați politic cui vor da votul lor ? Nouă care la facem rău sau  PNL-ului care se bate pentru binele copiilor lor. După părerea mea și nu numai, PNL-ul trebuie să le mulțumească zăbăugilor de consilieri PSD și PRO România. 

-Prieten drag, vorbește te rog mai încet. Și îi arăt printr-un gest cu capul că la două mese de noi  erau un grup de trei pesediști.

-Mă faci să râd. Păi ăia sunt pesediști ? Să fim serioși. Ăștia au fost lipitori de afișe. Pe atunci păreau oameni cumsecade. De când au parvenit în rândurile partidului s-au transformat în niște pupincuriști. Dar lasă-i să le spună celor de la vârful partidului, poate așa se trezesc din acest marasm al impotenței politice în care au căzut. Măi Adi, eu dacă eram în locul liderului PSD îmi pregăteam un spici în care vorbeam despre criza sau crizele pe care le traversăm împreună, crize  care și-au făcut simțită prezența și ne apăsă din ce înce mai tare și asta nu neapărat din cauza guvernării,  cât mai mult din cauza războiului de la granița țării noastre, vorbeam despre bani, despre cât de greu o să ne fie să ne descurcăm  cunoscute fiind problemele financiare cu care se confruntă primăria, dar cu toate acestea ne vom asuma acest risc și vom vota acest proiect benefic pentru viitorul copiilor noștri și dezvoltarea județului. Al doilea lucru pe care l-aș face ar fi o scrisoare adresată profesorilor universitari implicați în proiect față de care mi-aș cere scuze pentru mine și colegii mei că nu am înțeles de prima dată importanța proiectului. Ei, ce zici ? Cine ar fi câștigat inimile oamenilor din Giurgiu dacă ar fi procedat astfel ? Cu siguranță PSD-ul.  Chiar mă bucur că au auzit și pu … colegii mei din PSD,  poate vor transmite mesajul meu liderilor din partid. Am înțeles că marți se va rediscuta acest proiect. Sper ca Bunul Dumnezeu să le dea mintea cea de pe urmă. Altfel vom păți și noi ce a pățit PNL-ul în 2012.  Ei, ce zici ? Am dreptate, da sau nu ?

-Da, ai perfectă dreptate și tocmai de aceea mă bucur că ești prietenul meu. Dacă nu eram venit cu mașina aș fi băut un coniac.

El își termină berea, eu mai fumez o țigară. Cafeau era mult prea mare, tare și neagră, așa că rămâne nebăută. Vine Afrodita cu mirosul ei inconfundabil de primăvară timpurie,  zâmbește, ne ia banii și pleacă ceea ce de altfel am făcut și noi. În mașină mă gândeam ce bine ar fi dacă Bunul Dumnezeu le-ar da consilierilor locali PSD mintea cea de pe urmă …

I.C.Mandu