Despre „modelul cultural Noica” ( Acad. Eugen Simion)

„Cel mai mult și mai mult îmi place faptul că, încă din tinerețe (din faza <<Mathesis sau bucuriile simple>>), Noica a vrut să construiască un model în cultura românească prin filosofie. Este el însuși, prin ceea ce scrie, un creator, un model, un constructor opus adamismului românesc: vrea să ducă lucrurile la capăt (și în bună parte reușește, deși istoria nu l-a ajutat prea mult), îi place să pună temelii, să pornească proiecte de anvergură în cultură, să scuture inerțiile și <<nemerniciile>> spiritului românesc.

Voia să aibă în jurul lui un număr de ucenici și, după inițierea lor, să le dea drumul în lume. Circumstanțele nu i-au fost favorabile, dar el a persistat și, după ce a ieșit din închisoare, a luat-o de la capăt…Splendid, dovadă că modelul românesc nu este, cum recunoaștem toți în momentele noastre de descurajare sau de furie, un anti-model bazat pe inerție, amânare, aflarea în treabă și infinită clevetire… Dimpotrivă, dovedește Noica în scrierile lui, spiritul românesc poate pune lumea în mișcare, poate înfrânge spiritul adamic și, mai ales, poate învinge bârfa și zeflemeaua pentru a ajunge la metafizică…

Mai este ceva ce-mi place enorm în <<modelul Noica>>: voința lui aproape nefirească de a nu rata. Dorința de a construi ceva durabil într-o istorie imposibilă, în fine, ambiția prizonierului de a-și învinge, prin lucrările spiritului, temnicerii, torționarii, imposibilul…Când îi citești scrisorile și citești mărturiile prietenilor din exil, remarci un fapt uluitor: Noica vrea să mobilizeze energiile intelectuale ale națiunii pentru a crea o cultură performantă.” (Eugen Simion; extras din „Modelul cultural Noica”. București: Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2009)

FOTO:

– volume din colecțiile Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu” Giurgiu – Sala de lectură