Înainte de a vă prezenta coliba din parcul Mihai Viteazu, al cărei preţ este egal cu cel al unei vile din cartierul de lux Corbeanca, mă simt dator faţă de dumneavoastră să fac câteva remarci legate de mult lăudatele fonduri europene, despre care majoritatea oamenilor politici vorbesc şi despre care spun că sunt bani europeni, nerambursabili şi nu din sursele proprii ale bugetelor locale. Parafrazându-l pe domnul Ionel Dinu, consilier local care spune FALS, NIMIC MAI FALS, tot aşa este şi cu această gogoriţă pe care ne-o vând de fiecare dată minunaţii noştri politichieni, în ceea ce priveşte fondurile europene. Am să încerc să mă fac cât mai bine înţeles, pentru că doresc ca oamenii să ştie odată pentru totdeauna, că aceste fonduri sunt suportate tot din buzunarul dumnealor şi nu sunt pomeni picate din cer.

Marele buget european, este constituit din sumele de bani cu care contribuie fiecare stat din uniunea europeană. Funcţie de un algoritm, calculaţie care are la bază mai multe criterii, fiecărui stat îi revine o sumă de bani pentru dezvoltare. Numai că, pentru a putea beneficia de aceşti bani, trebuie depuse nişte proiecte eligibile.  Statul român, prin eminenţa cenuşie a celor care întocmesc aceste proiecte, din suma totală de care ar putea beneficia pentru dezvoltare, nu este capabil să atragă ca şi grad de absorţie al fondurilor europene, mai mult de 70%. Ce trebuie reţinut, este faptul că din totalul sumei alocate nouă de către uniunea europenă pentru dezvoltare,  nu am reuşit să atragem decât 70% , statul român plăteşte însă suma integral alocată, respectiv 100% . În concluzie, nimeni nu face pomeni. Pe lângă creditele făcute la FMI şi alte bănci internaţionale, ţara noastră îşi creşte gradul de îndatorare inclusiv prin aceste fonduri europene. Oameni buni, toate aceste datorii făcute fără cap şi fără nici o noimă, vor fi plătite de către dumneavoastră şi urmaşii dumneavostră. Am mai strâns cureaua pe timpul lui Ceauşescu ca să putem plăti împrumuturile, dar cel puţin atunci s-au construit fabrici şi uzine, spre deosebire de acum când banii sunt aruncaţi pe apa sâmbetei şi în buzunarele şmecherilor, iar noi nici cel puţin curea la pantaloni nu mai avem, stăm cu ei în vine în faţa  mai marilor Europei şi ca şi cum nu ar fi de ajuns, mai stăm în aceeaşi poziţie şi în faţa americanilor.

Referitor la cocioabacolibă din parcul Mihai Viteazu, intitulată pompos CENTRUL NAŢIONAL DE INFORMARE ŞI PROMOVARE TURISTICĂ, lângă care tronează frunza Elenei Udrea, nu pot să cred că este altceva decât încă o sifonare de bani ca atâtea altele, despre care presa a tot scris dar în zadar, începând cu terenurile de fotbal în pantă, parcurile în care stau la promenadă vacile şi oile, şosele asfaltate direct pe pământ în care după prima zăpadă apar craterele şi ce să facem şi noi, că doar avem destule firme de construcţii, ca  să nu moară  patronii  de foame, trecem la plombări care costă cât o asfaltare, că doar de aceea s-a inventat termenul parandărăt. Aşa cum vă spuneam, costul unei vile în Bucureşti începe de la 75.000 euro, cele mai modeste, iar cele medii cu suprafaţă utilă între 200 şi 300 de mp ajung la până 150.000 euro. Cum ar putea cineva să mă convingă, că o ciupercă acoperită cu carton, a cărei structură de rezistenţă este din lemn de brad, iar pereţii sunt din carton presat, a cărei suprafaţă totală nu depăşeşte 60 mp, poate costa cât o vilă. Despre utilitate ce să mai vorbim… promovare turistică. Giurgiu poate fi traversat de la un capăt la celălalt în maxim 10 minute, iar obiective turistice în afară de baia comunală, ruinele cetăţii, gropile din asfalt  şi străzile desfundate ce par uliţe de la ţară, alte obiective de atracţie pentru turişti  nu prea avem. Înţelegeam dacă Giurgiu era o metropolă şi se rătăceau turiştii, atunci poate era necesar să le facilităm un mijloc de informare. Dar când noi nu avem nimic turistic în oraş în afară de “o să facem”, la ce ne era necesara coliba !? Sunt convins că domnul primar va găsi o cale să se laude şi cu acestă “mega realizare” care va fi  probabil dată în administrare vreunei firme private. Timpul, le va lămuri pe toate. Încă mai avem răbdare, dar până când … Dumnezeu ştie,   eu unul nu.

I.C.MANDU