Un prieten grabit m-a lasat sa-i platesc berea…

După ce am dat un tur pe stăzile Horia, Cloşca, Crişan şi Griviţei, străzi ce urmează încă de săptămâna viitoare să intre în procesul de reabilitare şi să fie asfaltate, uite cum, ca să astupe gura răuvoitorilor care se apucase să umple târgul că asfaltările se vor face în perioada alegerilor, domnul primar, respectând principiul contrariilor, nu-i ca voi şi e ca mine , va asfalta străzile nu pentru că ar avea nevoie de voturile oamenilor şi face acest lucru gândindu-se numai la confortul citadin al giurgiuvenilor. Mulţumit că primarul nostru îşi face treaba pentru care a fost ales, sincer vă spun că este un lucru normal, ar fi fost ceva extraordinar, dacă consilierii nu ar fi fost de acord în timpul şedinţelor de consiliu cu alocarea sumelor necesare pentru asfaltare şi domnul primar ar fi făcut acest lucru din surse proprii. Dar, totuşi mulţumit ca şi giurgiuvean că străzile vor fi în sfârşit asfaltate şi locuitorii din zonă nu-şi vor mai rupe maşinile, m-am aşezat la o masă, pe o terasă bucurându-mă de răcoarea pe care o adusese ploaia torenţială ce căzuse cu câteva ore în urmă. Mi-am comandat o cafea, mi-am aprins o ţigară şi am tras un fum sănătos, gândindu-mă că uite dacă se vrea, se poate. Când, o mână grea bărbătească a fost pusă pe umărul meu trezindu-mă din contemplarea căreia îi căzusem pradă. Un vechi prieten şi drag sufletului meu, pe care nu-l mai văzusem de la alegerile prezidenţiale, se aşează pe scaunul din faţa mea şi mă întreabă.

  • Ce bei ?
  • Cafea.
  • Lasă mă prostiile, te-am întrebat ce bei. Adică o bericică sau ce vrei tu.
  • Nu pot să beau pentru că sunt cu maşina.
  • Treaba ta, eu am să beau una, două, văd eu. Până ce vei reuşi să mă enervezi ca de fiecare dată, cu iubirea ta nătângă pentru oameni.

Îi promit că am să mă străduiesc să nu-l enervez. Şi mă mănâncă undeva şi îi spun că mă simt fericit pentru că de săptămâna viitoare încep asfaltările pe străzile  unde amândoi ne-am petrecut copilăria. Mă priveşte uimit şi spune.

– Zău !!! Păi asta chiar este un lucru bun. Şi cine face asfaltările?

– Firma Gecor de la Călugăreni. O firmă foarte serioasă, care execută lucrări de foarte bună calitate.

– Aşa o fi, cum spui tu. Numai că acum se plătesc serviciile.

– Ce servicii ?

– Hai, nu mai face pe prostul. Parcă n-ai şti că George de la Gecor este PSD-ist.

– Habar n-am.

– Gata, ai început să mă enervezi. Ai uitat de cearta pe care a avut-o Ionel Dinu cu George chiar în faţa sediului PSD la alegerile prezidenţiale, când mai, mai, era să iasă cu scântei. Când Ionel îi striga uooo PSD-istule. Mai am şi acum fotografiile cu Georgică când stătea în birou la domnul senator Bădălău după altercaţia cu Ionel Dinu. Eu te ştiu pe tine cu o memorie extraordinară, erai capabil să reda-i pasaje întregi dintr-o carte, după o singură lectură.

– Mă rog şi ce are una cu cealaltă. Una-i una, alta-i alta. Ce are s… cu prefectura. Poate omul să simpatizeze cu PSD-ul, dar trebuie să recunoşti şi tu că este o firmă mare care-şi respectă angajamentele luate şi execută lucrări de foarte bună calitate. Mai mult decât atât, lucrarea a fost scoasă la licitaţie şi s-au înscris 5 firme, una dintre ele fiind tocmai din Târgul Mureş , dacă nu cumva mă înşel.

– Aproape că nu te recunosc, îmi spune prietenul meu, ori te-ai îndobitocit ! ori pur şi simplu ai înnebunit. Deja m-ai enervat. Fii atent, măi looser. Hai să-ţi spun cum se face acolo  unde locuiesc eu acum. Fii atent.  Firma care sponsorizează un partid trebuie să-şi recupereze banii, doar nu aruncă cu banii pe fereastră ca proştii. Singurul mod de recuperare a banilor înmiit şi ca să poată face şi parandărăt, că doar nu este prost edilul, să nu se lingă şi el pe degete, sunt lucrările de acest gen. Mi-ai spus că lucrarea a fost scoasă la licitaţie. Praf  în ochii proştilor. Se inscriu la licitaţie firme care au déjà antamată treaba şi câştigă cine trebuie. Mai pe înţelesul tău, ori sunt firme făcute în cadrul familiei, ori sunt firme făcute pe numele angajaţilor aceluia-şi patron, ori sunt prieteni şi se ajută între ei.  Adică eu cu încă un prieten, doi, trei sau câţi sunt nevoie, ne prezentăm la licitaţie, tu plăteşti şi cumperi caietele de sarcini, pentru că oricum îţi recuperezi banii, deoarece celor care nu câştigă li se returnează banii.  Facem oferte mai mari decât tine şi gata, tu ai câştigat licitaţia, având oferta cea mai mică. Iar tu, ai obligaţia când se licitează în zona mea de influenţă, să participi şi tu cu o ofertă mai mare decât mine. Acum ai înţeles măi tălâmbă cum se câştigă licitaţiile şi cum se umple lumea bună de milioane de euro. Doar nu credea-i că vine unul tocmai de la mama dracu să asfalteze la tine în oraş două sau trei străduţe amărâte. Gata, ai reuşit să mă scoţi din sărite. Pa, ura şi la gară.

Prietenul meu pleacă la fel de repede precum a apărut. Aşa a fost şi este de când îl cunosc, dar nu am ce să fac, îmi este tare drag tocmai pentru faptul că este un nonconformist şi spune totdeauna ce crede, fără să se formalizeze. Numai că, plecarea lui precipitată a făcut să cheltuiesc un ban în plus, ca să-i plătesc berea pe care a uitat să şi-o achite. Poate aşa o fi acolo la el dar… la noi nu cred….

 

I.C.MANDU



« (Previous News)



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *