Pleaca ai nostri, vin ai nostri … iar noi toti speram ca prostii

Într-o ţară fără nume ce  risca să-şi piardă până şi propria identitate se aud trâmbiţele bine plătite ale celui mai mare circ naţional, dacă nu chiar internaţional. Guriştii circului ţipau cât îi ţineau bojocii:

„ Lume, lume, veselie mare, mare veselie, cel mai mare circ, cunoscut în toată lumea sub numele de UTOPIA va susţine în ţara fără nume cea mai frumosă reprezentaţie susţinută vreodată de un teatru de marionete! Regizorii, scenariştii şi recuziterii sunt foarte celebri, dar trăiesc sub anonimat prin alte ţări.

Artiştii păpuşari sau sforari cu li se mai spune sunt şcoliţi  la marele circ din Moscova. Numele lor sunt foarte cunoscute de voi toţi în ţara fără nume, cine oare nu-i cunoaşte pe Drăguţ Mustăciosul, Dălău cel Mare sau pe Călin Potentul, cel care cu toate că i-au cam putrezit sforile cu care manevrează păpuşa din cauza prostatei, rămâne în continuare pentru posteritate în cartea   „File de poveste” . Fondul muzical este asigurat de cea mai bună guristă din lume al cărui nume de scenă este Fi-rea.”

Reprezentaţia, mai spuneau guriştii va avea loc la cea mai mare casă din ţară numită „Casa împuşcatului.”  

La reprezentaţie a participat lume câtă frunză şi iarbă, toţi asistau cu gura căscată neştiind ce vor să le transmită artiştii păpuşari. Ceea ce se dorea a fi o comedie părea mai degrabă o tragicomedie.

Scenariul piesei de teatru de păpuşi se referea la lumea animalelor. Iată în câteva cuvinte despre ce este vorba în poveste:

 O gaşcă de dulăi puşcăriabili cu mijloace deloc ortodoxe reuşiseră să-şi mintă poporul şi să câştige alegerile. Ca să scape de puşcărie au încercat să dea legi în acest sens, numai că unul Grinvei, un căţeluş ascultător până să fie numit prim ministru de către dulăul şef, când a înţeles  despre ce e vorba a început să-şi arate colţii. Dar ce să facă el, un biet căţeluş care nu avea prieten decât un câine metiş, Pontel, rezultatul încrucişării dintre un dulău şi-o pechineză, împotriva sutelor de dulăi şi corcituri din gaşca dulăului şef? Dulăii puşcăriabili, ca să le arate tuturor câinilor, indiferent de pedigree că sunt democraţi au pus-o de o moţiune de cenzură. Normal că s-au bucurat de susţinerea celor care aveau dosare canine pentru furt din avutul obştesc, dar şi de al acelora care au mai furat şi ei câte un osuţ şi care erau doar la un pas să li se facă dosar canin. Aşa cum este natural şi firesc în astfel de situaţii, dulăii şi corciturile au susţinut moţiunea alături de dulăii şefi, posesorii unor dosare canine grele.

În finalul piesei de teatru cu marionete canine, Grinvei şi Pontel au fost nevoiţi să plece cu coada între picioare şi să predea osul suprem dulăilor puşcăriabili. La sfârşit pe obrajii spectatorilor se vedeau urmele lacrimilor scurse de mila lui Grindvei şi Pontel. Dulăii au numit un pufuleţ de căţel cu părul creţ prim ministru  care s-a jurat că dacă dulăul şef îi cere el fură raţa din coteţ  fără chiar nici un complex!  Ministrul justiţiei a fost numit un câine năpârlit, care a pupat laba dulăului şef şi care  s-a jurat să nu aibă parte de oasele pe care le-a furat de-a lungul timpului dacă nu va face pe dracu-n patru, numai să promulge nişte legi care să-i scoată basma curată pe dulăi  din fecalele în care s-au scăldat. La celelalte ministere s-au reîntors triumfătoare, cu coada pe sus, celelalte căţeluşe din anturajul dulăului şef, care fără să-l pună nimeni este şi şef de partid şi prim ministru.

Nu cred că există vreo cât de mică asemănare între ceea ce trăim noi azi şi sforăriile pieselor de teatru cu actorii păpuşari.

Prezentul articol este un pamflet şi orice asemănare cu personaje reale este pur întâmplătoare.

I.C.MANDU



(Next News) »



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *