Libertatea, un drept castigat dupa 1989

După anul de graţie 1989 ne-am cîştigat libertatea. După părerea unora trăiam într-un lagăr în care mediocrităţile ajungeau să fie respectate şi temute dacă  ştiau să laude sistemul de atunci. Mă refer la aplaudacii şi pupincuriştii comunismului. ( Ca şi cum azi ar fi altfel ) Dacă am să mă refer la propria-mi persoană, pot să afirm cu mâna pe inimă, că muncem de mă lua mama dracu, uneori şi câte 36 de ore continuu dar… mă simţem mult mai liber şi de sine stătător decât de simt acum mai mult de 85% din populaţia ţării.

După 1989 am devenit liberi. Am devenit liberi să fim trădaţi, minţiţi, furaţi, timoraţi pshic. Avem libertatea să acceptăm să trăim ca nişte proscrişi în propria ţară sau, avem de asemenea libertatea să ne punem laţul de gât.

Libertatea să fim trădaţi – Da, am câştigat libertatea de a fi trădaţi de cei în care am investit încredere. Suntem trădaţi de cei care ne cerşesc voturile de fiecare dată, iar după ce se văd cu saci-n căruţă, nu fac absolut nimic din ceea ce au promis. Aceşti oameni au capacitatea diabolică să ne facă să credem că suntem geniali, ca după o perioadă foarte scurtă de timp, să ne dăm seama că fapt am fost nişte jalnici idioţi. Ne simţim geniali atunci cănd politicienii înainte de alegeri ne bat pe umăr şi ne cer părerea. În acele momente ne simţim importanţi şi deştepţi,  ceva de genul “doamne ce deştept şi important sunt dacă domnul ixulescu are nevoie de sfaturile mele “. Ca după o perioadă relativ scurtă de timp, când vezi că nimic din ce a promis nu se materializează în ceva concret şi dacă încerci să afli motivul care l-a împiedicat pe reprezentantul tău în Parlament să facă ceva, îţi răspunde în doi peri, semn că l-ai deranjat cu obrăznicia de care dai dovadă. Atunci, îţi dai seama că de fapt ai fost un mare idiot. Această stare de genialitate şi idioţenie se repetă la fiecare 4 ani.

Libertatea să fim minţiţi – Îi vedem pe politicienii noştrii de fiecare dată  când apar la televizor, cum se împroaşcă cu venin, cum se jignesc şi se comportă ca nişte bădărani. Şi tot acest comportament grobian este datorat “grijii” pe care o au pentru cetăţenii acestei ţări. Tot din grijă pentru noi după emisiunile televizate la care au participat şi s-au înjurat mai ceva ca la uşa cortului, se duc împreună la un restaurant, ca s-o mai pună de vreo afacere cu iz penal. Că de,…  politica nu are absolut nici o treabă cu afacerile lor dubioase pe care le fac împreună. De câte ori apar în media, ne mint cu seninătate comportându-se ca şi cum s-ar adresa unor retardaţi, despre magnificile creşteri economice pe care probabil le simt numai ei, în timp ce  noi nu avem bani să  cumpărăm  adidaşii de care se făcea atâta băşcălie imediat după aşa zisă  revoluţie. Revoluţie care a dus ţara  în involuţie.

Libertatea să fim furaţi – Suntem liberi să ne minunăm de politicienii care au reuşit performanţa să fure milioane de euro din visteria statului nostru şi în loc să facă ani grei de închisoare sunt eliberaţi pe motiv că nu suportă detenţia , sunt bolnăviori sau li se dau pedepse cu suspendare, în timp ce o nenorocită, mamă a mai multor copii minori, a furat câteva  zeci de garoafe din zona verde a unui oraş şi a fost condamnată la 7 ani de temniţă.

Libertatea de a fi timoraţi psihic – Dacă ai şansa să munceşti pe undeva şi vezi că se fac abuzuri, în sensul că munceşti mai mult decât programul normat, dar nu ţi se plătesc orele suplimentare şi ai curajul să-ţi ceri drepturile, eşti amenţiat că la poarta intreprinderii aşteaptă sute de oameni care doresc să fie angajaţi . Dacă nu te sperii şi continui să-ţi ceri banii pentru orele lucrate în plus, în foarte puţin timp, dacă eşti norocos ajungi şomer, dacă nu … nu, şi gata. Dacă lucrezi în sistemul bugetar şi constaţi că licitaţiile nu sunt tocmai în regulă, în sensul că la ofertele prezentate nu diferă decît sumele, în rest sunt dactilografiate identic, până şi ordinea în care sunt puse şi prezentate au aceeaşi formă de scriere şi ordonare în pagină, încât şi cel prost pregătit funcţionar îşi poate da seama că este o făcătură. Şi dacă ai curajul să anunţi acest lucru, după câteva zile eşti trecut pe lista neagră, ţi se dau sarcini imposibil de realizat, încep apostrofările, penalizările şi dacă nu clachezi psihic să-ți dai demisia oricum la prima restructurare eşti primul pe lista de şomaj. Iar dacă nu eşti salariat, mori cu zile datorită stresului cauzat de frica zilei de mâine.

“Libertăţile” de care ne bucurăm sunt mult mai multe, dar despre ele vom vorbi într-o altă ediţie a publicaţiei noastre.

 

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *