Înălţarea Sfintei Cruci este considerată cea mai veche dintre sărbătorile creştine și amintește de patimile şi moartea Mântuitorului Iisus Hristos pe muntele Golgota. Această zi este cinstită prin post aspru de creștinii ortodocși.

Data de 14 septembrie se consideră a vesti sfârşitul verii şi începutul toamnei.

În popor, ziua mai este cunoscută drept Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui.

Tradiții și obiceiuri de Înălţarea Sfintei Cruci

Înălţarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, simbolizează și sfârşitul verii şi începutul toamnei.

Popular, ziua aceasta se mai numește și Cârstovul Viilor sau Ziua Şarpelui. Prima denumire este mai des folosită în regiunile deluroase şi sudice din România și marchează începutul culegerii viilor. A doua denumire are legătură cu o credință populară care spune că şerpii încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară.

Alte tradiții mai spun că, de Ziua Crucii, se strâng ultimele plante de leac care cresc pe pământ, cum ar fi boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic. Toate acestea, împreună cu buchete de flori de câmp și busuioc se duc la biserică, se așeză lângă Sfânta Cruce și sunt sfinţite de preoți. După aceea, plantele sunt aduse în casă și puse la icoane, fiind folosite pentru vindecarea unor boli.

Busuiocul care se sfinţește de Ziua Crucii se pune în vasele din care beau apă păsările, pentru a le feri de boli, dar şi la streşinile caselor, pentru a feri de rele gospodăria, în special de fulgere.

În Bucovina, de exemplu, oamenii încă mai fac ritualuri contra duhurilor rele sau cu scop fertilizator. Astfel, se atârnă în ramurile pomilor fără de rod cruci din busuioc sfinţit, spre a avea recoltă bogată în toamna viitoare.