Nicolae Breban – scriitorul atipic
„Un romancier de vădită forță imaginativă, creator de tipuri atipice, uneori inegal în scrieri și chiar prolix, rămâne totuși unul dintre cei mai caracteristici prozatori ai ultimelor decenii din literatura noastră.” (Marian Victor Buciu despre Nicolae Breban)
Romancier, eseist, poet, prozator și publicist, Nicolae Alexandru Breban s-a născut la 1 februarie 1934, la Baia-Mare. Tatăl, Vasile Breban, era preot greco-catolic, iar mama, Olga Estera Breban, provenea dintr-o familie de șvabi.
Rămâne prin excelență un autodidact: „Eram mult mai liber decât colegii mei de generație, care erau înregimentați în acele abatoare care se chemau universități staliniste („Confesiuni violente” – N. Breban)
Debutul literar a avut loc în anul 1957, în revista „Viața studențească”, cu schița „Doamna din vis”. A publicat schițe și nuvele în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Orizont” și „Viața românească”.
Debutul editorial și-l face cu romanul „Francesca”, roman care va fi distins cu premiul „Ion Creangă” acordat de Academia Română. Romanele „Animale bolnave” și „În absența stăpânilor” au succes de critică și-i aduc scriitorului o largă notorietate.
Romanul „Buna Vestire”(1977) a provocat multe dispute critice, dar a consacrat un mare prozator. Criticul Nicolae Manolescu a spus despre roman că este „scris cu vervă, sarcastic, grotesc, stilistic, imprevizibil și original.”
Până în 1989 a locuit atât în țară, cât și în străinătate, iar din 1990 are o prezență activă în viața literară postdecembristă. Acum apar scrierile „Pândă și seducție”, „Amfitrion, „Elegii pariziene”și „Confesiuni violente”.
Din 2009 este membru titular al Academiei Române.
Surse:
– Manolescu, Nicolae – „Istoria critică a literaturii române”, Editura „Paralela 45”, 2008
– Buciu, Marian Victor – „Voința și puterea de creație. Opera lui N. Breban”, Editura Ideea Europeană 2009
Foto: volume din colecțiile Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu” Giurgiu, Sala de lectură
Material realizat de Silvana Gruiță, bibliotecar
