Anul 2022 stă sub semnul aniversării a 125 de ani de la nașterea marelui om de cultură Tudor Vianu (27 decembrie 1897, Giurgiu – 21 mai 1964, București), critic și istoric literar, estetician, filosof, poet, profesor, traducător, memorialist și diplomat. Printre domeniile în care personalitatea lui Tudor Vianu şi-a făcut simţită prezenţa se numără şi cel al bibliologiei. Aproape fiecare lucrare pe care a realizat-o conține note biobibliografice foarte complexe și riguros structurate, dovadă a faptului că Vianu cunoștea bine normele bibliografice moderne.

La 1 octombrie 1958, Tudor Vianu devine director general al Bibliotecii Academiei Române, funcție pe care o va deține până la sfârșitul vieții. Numirea lui Tudor Vianu la conducerea Bibliotecii Academiei a venit ca o recunoaştere oficială a prestaţiei sale culturale şi ştiinţifice. Vianu şi-a luat în primire postul de director general fără solemnităţi: s-a aşezat în birou fără declaraţii sau gesturi teatrale. El prefera să stea la masa rotundă din mijlocul încăperii, decât la biroul directorului general. Evita discuţiile erudite cu cei care veneau să adune material informativ, deşi îi plăcea să discute şi era înzestrat cu o mare putere comunicativă.

În calitate de director general al Bibliotecii Academiei, Tudor Vianu a fost preocupat de organizarea şi înzestrarea acestei instituţii de cultură. De asemenea, el a pus mare accent pe cercetarea ştiinţifică: „Întotdeauna, începând cu vechile biblioteci ale elenismului, pe lângă biblioteci s-au format şi centre de cercetări la care au lucrat oameni de ştiinţă, istorici şi filozofi. Aşa s-a întâmplat şi în ţara noastră, unde capitole importante din cultura noastră au fost scrise de cercetătorii care au aparţinut cadrelor bibliotecii”. Vianu dorea ca noua aripă a Bibliotecii Academiei să nu fie doar depozit de carte, ci şi un „sanctuar“ al cercetării, chiar pentru personalul instruit al bibliotecii. El a sesizat lipsa instrumentelor de lucru necesare culturii noastre şi a convocat specialiştii din Biblioteca Academiei pentru o serie întreagă de bibliografii. Seria a început cu o lucrare destinată distribuirii participanţilor la Colocviul Internaţional de Civilizaţii, Literaturi şi Limbi Romanice, din 1959: „Echos iberiques et sud-americains dans la litterature roumaine“. Elaborată de bibliograful George Baiculescu şi Dorothea Sassu, cu o prefaţă de Tudor Vianu, lucrarea era structurată pe ţări şi, în cadrul fiecărei ţări, pe scriitori. A urmat bibliografia „Tchekhov en Roumanie“, apoi „Caragiale sur les scenes roumaines et etrangeres“ (1962). Seria s-a încheiat cu lucrarea „Shakespeare în România“, publicată în 1964. Dar marea operă pe care Vianu a conceput-o la Biblioteca Academiei a fost „Bibliografia literaturii române“. Lucrarea a fost un eşec. Vianu nu a fost ajutat nici de specialiştii din bibliotecă, speriaţi de amploarea lucrării, nici de istoricii literari ai vremii. Totuşi, el a alcătuit un colectiv de redacție, coordonat de Alexandru Duţu. Primul volum trebuia să cuprindă scriitorii contemporani şi studiile despre trecut din anii 1948-1960. Scrisă în faza sovietizării culturii române, „Bibliografia literaturii române“ reflectă una dintre cele mai dramatice perioade, când scriitorii au fost siliţi să scrie ce li s-a cerut, atunci când nu au dorit să tacă. De aici şi tristeţea justificată a lui Tudor Vianu vis-à-vis de volumul ce ar fi trebuit să reprezinte prima parte din această lucrare de anvergură.

Tot în calitate de director al Bibliotecii Academiei, Vianu are iniţiativa de a deschide în incinta bibliotecii două expoziţii cu caracter permanent, de interes nu numai naţional, dar şi internaţional: una de gravuri, desene şi acuarele şi o alta de medalii, monede, sigilii, iniţiativă ce va rămâne nefinalizată. Totuşi, reuşeşte să organizeze o expoziţie temporară de gravură franceză la Galeriile de Artă din Bulevardul Magheru 20, cu lucrări reprezentative din secolul al XIX-lea. Lucrările reprezentau o parte din donaţia de 6.636 gravuri şi 1.500 de desene, făcută de istoricul George Oprescu Academiei Române.

Vianu se arată preocupat şi de folosirea cât mai judicioasă a monumentelor patrimoniului naţional. Astfel, el face un demers pe lângă prezidiul Academiei, ca Palatul Brâncovenesc de la Potlogi să nu fie folosit ca depozit de carte pentru Biblioteca Academiei, ci să treacă sub administraţia Academiei şi, după restaurare, să fie destinat colecţiilor de artă sau să devină „o casă de creaţie“.

Tudor Vianu s-a remarcat prin cultura şi erudiţia sa. El era pasionat de cărţi, mai ales de cele esenţiale. În biblioteca personală, metodic aranjată, îşi găseau locul serii întregi de opere complete, exemplare cu autograf şi chiar manuscrise rare. Criticul literar Emil Manu a surprins foarte bine această firească apropiere a lui Vianu de „templul” cărții: „Aerul grav, liniştea gotică a rafturilor cu cărţi, prestaţia sa impecabilă, gestica sa măsurată, aproape solemnă, toate acestea coordonate rezumau aerul şi ţinuta unui om de bibliotecă“.

Referințe bibliografice:

– GANĂ, George. Tudor Vianu și lumea culturii, București, Editura Minerva, 1998, 288 p.;

– LUNGU, Vasile. Viața lui Tudor Vianu, București, Editura Minerva, 1997, 202 p.+ 18 p. ilustrații.;

– ZALIS, Henri. Tudor Vianu. Apropieri, delimitări, convergențe, București, Editura Minerva, 1993, 176 p.;

– ZALIS, Henri. Viața lui Tudor Vianu. O biografie intelectuală, București, Editura Atlas, 1997, 350 p.+ 6 p. ilustrații;

– TZONE, Nicolae. Vianu. Fereastra luminată: [album], București, Editura Vinea, 2011, 212 p.

Otilia Pătruț, șef serviciu