George Bacovia se naște la 4 septembrie 1881 (Bacău), fiul Zoiței și al lui Dimitrie Vasiliu, comerciant. Prin tată, Bacovia se trăgea dintr-o veche familie boierească (Mustea), atestată pe vremea lui Ștefan cel Mare. Urmează primele patru clase gimnaziale la Școala Domnească din Bacău, apoi – începând din 1894 – este înscris la Gimnaziul „Principele Ferdinand”. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică. În 1899, obţine premiul I la Concursul Național de Desen al Societății Științifice și Literare „Tinerimea română“ pentru „desen artistic de pe natură“.

Încheie studiile liceale în 1903, după ce trecuse prin Liceul Militar din Iași și prin cel din Bacău. Are, printre profesori, pe G. Ibrăileanu (română, clasa a V-a), Dimitrie Nanu (română, clasa a VI-a) și D. D. Pătrășcanu (istorie). În octombrie 1903, se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București și, după multe amânări, exmatriculări, reprimiri, reușește să capete diploma de licență la Iași, în noiembrie 1911. În aceeași lună este admis în Colegiul de avocați din județul Bacău. Nu exercită însă profesia. În 1912, este suplinitor în școli din Bacău, apoi, în februarie 1913, capătă postul de copist la Prefectura din Bacău, după puțin timp devine ajutor de contabil la Prefectură; în iunie 1914, se internează la Sanatoriul de boli nervoase al doctorului Mărgăritescu din Bucureşti.

Publică în suplimentul literar al ziarului „Seara”. Trimite la tipar volumul „Plumb”. În 1915, editează la Bacău revista „Orizonturi noi”. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.

Urmează o perioadă în care viața lui Bacovia se va împărți între slujbe efemere (copist la Direcția învățământului secundar și superior a Ministerului Instrucțiunii și Cultelor, șef de birou în Direcția generală a asistenței sociale din Ministerul Muncii și Ocrotirii Sociale, profesor de desen și caligrafie la Școala Normală de Băieți din Bacău, bibliotecar la Ministerul Minelor ș.a), perioade de internare în diverse clinici de boli nervoase, lungi convalescențe și, bineînțeles, literatură.

În 1924, apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului „Plumb”. În 1925, devine primul director al revistei „Ateneul cultural”. În 1926, tipăreşte pe cont propriu, la Bacău, volumul „Scântei galbene”. Îi apare şi volumul „Bucăţi de noapte”, editat de poeta Agatha Grigorescu, cu care se va căsători în iunie 1928. În noiembrie 1931, i se naşte unicul fiu, Gabriel.

În 1932, Societatea Scriitorilor Români (S.S.R) îi aprobă o pensie lunară de 1.000 lei. Din 1933, se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. În 1934, i se tipăreşte volumul antologic „Poezii”. În 1944, apare volumul intitulat „Opere”, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior.

Volumul „Stanţe burgheze” (1946) îi atrage critica autorităţilor comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor ’50 este repus în circulaţie. Este sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l şi angajează. În 1956, i se publică volumul „Poezii”. Moare în ziua de 22 mai 1957, în locuinţa sa din Bucureşti.

Format la şcoala simbolismului literar francez, George Bacovia „își depășește epoca aparținând poeziei moderne ca unul dintre marii precursori. Ceea ce se observă numaidecât este spiritul decadent al unei sensibilități, în linii esențiale, eminesciene.”

SURSE :

– ACADEMIA ROMÂNĂ. „Dicționarul general al literaturii române”. București: Univers Enciclopedic, 2004. p. 305-314;

– „DICȚIONARUL SCRIITORILOR ROMÂNI”. București: Editura Fundației Culturale Române, 1995. p. 145-150;

– MANOLESCU, Nicolae. „Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură”. Pitești: Paralela 45, 2008. p. 641-644;

FOTO:

– volume din colecțiile Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu”, secția Filială;

Stanca Strîcnă, bibliotecar