146 de ani de la nașterea sculptorului Constantin Brâncuși

(19 februarie 1876, Hobiţa, Gorj-16 martie 1957, Paris)

Începând cu anul 2016, la 19 februarie, se sărbătoreşte Ziua Brâncuşi, amintind de data naşterii marelui sculptor român. La 2 februarie 2015, scriitorul Laurian Stănchescu, preşedintele Fundaţiei Ideea Contemporană, a solicitat oamenilor politici, printr-o scrisoare publică adresată preşedintelui Klaus Iohannis, Puterii şi Opoziţiei, să declare „Ziua Naţională Constantin Brâncuşi”, pe data de 19 februarie: „Vă cer în numele memoriei lui Constantin Brâncuşi să declaraţi ziua de 19 februarie Ziua Naţională Constantin Brâncuşi”.

Cel mai mare sculptor al secolului XX, Constantin Brâncuşi, figură centrală în mişcarea artistică modernă şi un pionier al abstractizării, este considerat „părintele sculpturii moderne”. Sculpturile sale se remarcă prin eleganţa formei şi utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene.

„Pentru Brâncuși, arta nu este decât o altă verigă a lanțului infinit al dialogurilor dintre om și natură. Acest dialog nu are ca scop să transpună în formule matematice legile care acționează forțele naturii. El tinde să treacă frontiera incognoscibilului, să se apropie de esența lucrurilor, să exprime ceea ce nu este supus morții. Arta lui Brâncuși pătrunde în universalitate prin trei căi diferite: prin tradiția care-și are rădăcinile în originea timpului, prin dialogul său cu lumea și prin căutarea absolutului. Artă a purității și a sintezei, a rigorii și a spiritualității, a misterului și a poeziei, sculptura lui Brâncuși exprimă una dintre cele mai profunde aspirații ale spiritului uman: regăsirea miracolului vieții.” (Ionel Jianu, personalitate de excepție a istoriei sculpturii românești și universale)

„Odată cu Brâncuși se naște sculptura modernă. Încă din primele sale opere, <<Rugăciunea>>, <<Cumințenia Pământului>>, <<Sărutul>>, este vizibilă reflecția asupra simplificării formelor. Începând cu <<Muza adormită>> și cu <<Torsurile>>, corpurile se fragmentează, detaliile se șterg sau se amplifică. Independența operei începe să devină mai importantă decât reprezentarea. Apoi vine seria <<Păsărilor>>, a <<Coloanelor>> sau a <<Cocoșilor>>. Între tradiția milenară și modernism, între figură și abstracțiune, între obiect și arhitectură, sculptura devine un semn universal, simbol al legăturii omului cu pământul.” (Marielle Tabart)

SURSE:

– JIANU, Ionel. „Brâncuși”. București: Editura Meridiane, 2002. 93 p.;

– „Românul Brâncuși”. Sibiu: Editura Thausib, 1992. 248 p.;

– TABART, Marielle. „Brâncuși: inventatorul sculpturii moderne”. București: Editura Univers, 2007. 128 p.;

Cristina Mirea, bibliotecar