Deși a scris doar nouă piese de teatru, Caragiale este considerat cel mai mare dramaturg român, datorită faptului că scrierile sale reflectă foarte bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor.

I. L. Caragiale, cel care va deveni „cel mai mare dramaturg român”, supranumit „Molière al românilor”, s-a născut pe 1 februarie 1852, în localitatea prahoveană Haimanale (care îi poartă în prezent numele). În privinţa datei de naştere a lui Ion Luca Caragiale, au fost vehiculate mai multe informaţii. Potrivit amintirilor sale, s-a născut „în noaptea de 29 spre 30 ianuarie” sau „în zorii zilei de 30 ianuarie”. Certificatul de botez, descoperit în Arhivele Statului, menţionează că marele scriitor s-a născut la „întâi ale lunii lui februarie anul o mie opt sute cincizeci şi doi”. Prin urmare, în conformitate cu singurul document oficial care menţionează naşterea, Caragiale s-a născut la data de 1 februarie.

Considerat întemeietorul teatrului comic din România și unul dintre principalii fondatori ai Teatrului Național din București, I. L. Caragiale a fost de-a lungul vieții nuvelist, pamfletar, poet, sufleur, revizor şcolar, gazetar, copist, corector, registrator, director de teatru, comentator politic și ziarist. Refuzat de două ori la premiul Academiei, Caragiale a primit, post mortem, titlu de membru al Academiei Române.

În scrierile sale, fie că vorbim de piese de teatru, schiţe sau momente, Caragiale a manifestat un excepţional apetit pentru satira asupra lumii pitoreşti a Capitalei şi provinciei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Opera bogată și variată a lui I.L. Caragiale constituie o vastă frescă a societății timpului. În comedii, este înfățișat mediul orășenesc („O noapte furtunoasă”, ”Conul Leonida față cu Reacțiunea”, ”O scrisoare pierdută”), scriitorul criticând moravurile vieții politice și familiale (necinstea, incultura, orgoliul) ale unor elemente ale burgheziei din societatea românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Deși Caragiale a scris doar nouă piese de teatru, este considerat cel mai bun dramaturg român, prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor. Opera sa a influențat și pe alți dramaturgi, cum ar fi Eugen Ionesco.

Caragiale este şi creator al schiţei în literatura română. A scris: „Domnul Goe”, „Vizită”, „Bubico”, „Tren de plăcere”, „Petiţiune”, „Căldură mare”, „Un pedagog de şcoală nouă” şi altele. Singura sa dramă, „Năpasta”, a cărei acțiune este plasată în mediul rural, se distinge prin profunzimea cu care e înfățișat sufletul țăranului român.

In 1901, apare volumul intitulat ”Momente”. La apariția lui, George Ranetti exclama entuziasmat: „Nu momente, maestre, ci monumente trebuia să botezi admirabilul volum!”. Intr-adevăr, cu alte mijloace decât cele din ”O scrisoare pierdută”, Caragiale surprinde aspecte izolate, din conexarea cărora putem reface imaginea societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Deși apreciat în primul rând ca autor dramatic și creator al Momentelor, Caragiale a scris și nuvele remarcabile: ”O făclie de Paște”, ”Păcat”, ”În vreme de război”, ”La hanul lui Mânjoală”, ”Calul dracului”, ”Kir Ianulea”, ”Abu-Hassan”, ”Două loturi”.

Activitatea jurnalistică a lui Caragiale începe în 1873, la ziarul „Telegraful”, din București, unde publică rubrica de anecdote denumită “Curiozități”, continuă cu revista “Ghimpele”, unde semnează cronici cu pseudonimele: “Car și Policar”. În 1874, începe colaborarea la „Revista contemporană” (cu trei pagini de poezie) și, în 1877, cu ”România Liberă”, unde a publicat foiletoanele teatrale – “Cercetare critică asupra teatrului românesc”. Colaborează la revista ”Timpul” între 1878-1881, împreună cu Eminescu, Ranetti, Roman și Slavici și în revista ”Convorbirii literare” publică comedia „Conu Leonida față cu reacțiunea”. Începe să frecventeze și ședințele bucureștene ale “Junimii”, unde citește din scrierile sale. I.L. Caragiale a murit în zorii zilei de 9 iunie 1912, în locuința sa de la Berlin.

Surse:

-Cioculescu, Șerban. „Viața lui I.L. Caragiale”, Editura Floarea Darurilor, București, 2001;

–https://humanitas.ro/autori/i-l-caragiale

–https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale

–https://www.ziuaconstanta.ro/divertisment/stiati-ca/

Articol realizat de Drăgnuță Mihaela, bibliotecar