În mediul rural există o expresie: leat. Prin leat se înţelege că eşti de aceeaşi vârstă cu cineva. Eu cu Tudorel Ţone, care este prietenul meu, sunt leat, facem parte din aceeaşi generaţie. Tot din aceeaşi generaţie cu noi mai fac parte şi Nicolae Florian, Niculae Bădălău, Florin Dinu, Ionel Dinu şi mulţi alţi giurgiuveni. Cu unii dintre ei sunt prieten, cu alţii cunoştinţe, dar majoritatea dintre ei au altă simpatie politică decât am eu. Cu toate acestea prietenia noastră rezistă.

Cel mai vehement susţinător al PSD-ului este Tudorel Ţone. L-am avut invitat de-a lungul timpului în mai multe emisiuni TV.  Polemicile dintre noi de multe ori degenerau. Eu încercând să-i explic gafele impardonabile făcute de guvernarea PSD, moment în care Tudorel al meu sărea ca ars în apărarea PSD-ului. Atunci îl întrebam : Măi Tudorele, eu chiar nu te pot înţelege, tu aperi PSD-ul în condiţiile în care ţie nici cotizaţia nu vor să ţi-o mai încaseze.  Tu nu realizezi că nici măcar calitatea de membru de partid nu o mai ai ? Răspunsul lui mă lăsa de fiecare data fără replică: Şi ce dacă ? Carnetul de partid îl am în sufletul meu. De aici, nimeni nu mi-l poate lua. Atâta timp cât m-o mai ţine Bunul Dumnezeu pe pământ eu tot om de stânga rămân.

Din punct de vedere al viziunii politice suntem total opozabili, dar acest lucru niciodată nu a constituit un impediment în relaţia de prietenie totală şi dezinteresată dintre noi.

Din luna septembrie, de la nunta fiului meu, nu ne-am mai întâlnit. Azi Tudorel m-a sunat şi m-a invitat la o cafea. După un schimb de amabilităţi a trecut la subiect. El îmi spune Nelule.

“Nelule, în afară de faptul că îmi doream să te întâlnesc să facem un sfat al bătrânilor trebuie să-ţi mărturisesc că azi la cafea trebuia să mai fie cineva. Din nefericire pentru mine, pentru domniile lor au apărut alte priorităţi. Iată pe scurt despre ce este vorba. După cum îmi spui tu imediat după 89 am fost vaccinat cu ser de PDSR. Aşa că eu, împreună cu mai mulţi oameni de stânga cărora încă nu le dau numele ca să nu se interpreteze mai ştiu eu cum, ne-am hotărât să înfiinţăm o asociaţie non profit, apolitică  care va purta numele generic de “SOS Giurgiu”.             La această asociaţie se pot afilia oameni din tot spectrul socio-profesional, chiar şi oameni cu alte vederi politice. Scopul propus al acestei asociaţii este acela de a veni în sprijinul oamenilor. Bine, bine mă vei întreba vreţi să veniţi în sprijinul oamenilor dar cum intenţionaţi să faceţi acest lucru ?

A nu se înţelege că odată cu înfiinţarea acestei asociaţii de a doua zi lucrurile care nu merg bine se vor îndrepta. Nu, cu siguraţă nu, dar … odată cunoscând necazurile oamenilor, noi în cadrul asociaţiei discutăm şi căutăm soluţii, iar ideile pragmatice  le prezentăm celor din administraţie pe marginea cărora vorbim şi dacă din 10 propuneri se vor materializa 3 pentru noi înseamnă că am pus lucrurile în mişcare. Mai simplu, pe înţelesul tuturor, noi ne dorim să fim un intermediar de bună credinţă între societatea civilă şi autorităţi.”  

Înfiinţarea acestei asociaţii “SOS Giurgiu” poate fi un lucru de bun augur pentru giurgiuveni, în sensul că astfel se poate crea o legătură mai bună  între autorităţi şi problemele stringente ale locuitorii oraşului şi judeţului Giurgiu.

I.C.MANDU