Sfânta Carte ne spune că acolo unde se întâlnesc un grup de oameni, indiferent de loc  şi rostesc numele lui Dumnezeu, acolo este prezent şi Duhul Sfânt. În ultima vreme Dumnezeu a bătut la uşile sufletelor oamenilor dar din păcate a găsit uşile ferecate. Sunt mulţi cei care n-au închinat Domnului o rugăciune dar din păcate tocmai aceştia sunt cei care acum, în vremuri grele se declară cei mai credincioşi. Aceste persoane au devenit dintr-o dată habotnice amintindu-ne de vremea inchiziţiei şi de crimele făcute împotriva umanităţii în numele lui Dumnezeu. Aceşti farisei sunt cei care l-au închis pe Mântuitorul nostru, fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos între ziduri.

Oare  cine ne-a învrednicit pe noi,  făpturi efemere, Să-l ţinem pe Mântuitor închis într-o colivie, fie ea şi poleită cu aur ? Oare există mai mult Dumnezeu într-o clădire măreaţă cum ar fi de exemplu la noi Catedrala Neamului decât într-o bisericuţă din lemn din ţinutul maramureşean ? Nu oameni buni, Dumnezeu nu are nevoie de clădiri megalomanice, El există pretutindeni. Oare rugăciunea adresată Domnului dintr-o catedrală este mai pură şi mai bine auzită decât rugăciunea unei mame spusă seară la căpătâiul patului lângă pruncul său atunci când îl roagă pe Bunul Dumnezeu pentru liniştea somnului acelui copil? Nu oameni buni, nu locul unde înalţi rugăciunea către Dumnezeu contează, ci credinţa că rugăciunea ta a fost auzită, acea credinţă că El există, acea credinţă care îţi luminează sufletul, acea credinţă care nu îţi dă posibilitatea să uiţi să-ţi ajuţi aproapele atunci când auzi şi simţi durerea din sufletul lui.

Dumnezeu cu toate că ne iubeşte pentru că ne-a creat după chipul şi asemănarea Lui, aşa precum tatăl îşi iubeşte copiii  dar când aceştia greşesc caută să le arate calea de urmat şi atunci când nu înţeleg îi pedepseşte, iar dacă aceştia perseverează în greşeală îi pedepseşte din nou, iar dacă vede că nu are cum să-i determine să nu mai greşească îşi ia mâna după ei, tot aşa şi  Bunul Dumnezeu dacă nu ne trezim din răutatea care ne-a subjugat, Dumnezeu, Tatăl Nostru îşi va lua mâna după noi şi ne va lăsa pradă pierzaniei.

Molima care s-a abătut peste noi nu este întâmplătoare, Dumnezeu ne-a dat semne divine să ne pocăim, semne pe care noi oamenii în gandomania noastră nu le-am luat în consideraţie. Primul semn a fost boala vacii nebune când se îmbolnăveau şi mureau numai vacile, gripa aviară când se îmbolnăveau şi mureau numai păsările, pesta porcină când se îmbolnăveau şi murea numai porcii. Nu am fost capabili să ne întrebăm cum de este posibil aşa ceva, nu am fost capabili să înţelegem că noi urmăm dacă nu facem nimic să alungăm răul. Vă întrebaţi probabil ce ar fi trebuit să facem? Nimic extraordinar, doar să înţelegem că a venit timpul să fim buni, nu mai buni, să redevenim foarte buni, să fim smeriţi şi cu credinţă în Dumnezeu, şi nu în ultimul rând să ne trezim din beţia puterii pe care ţi-o dă banul şi să înţelegem că suntem muritori cu toţii şi că în curând vine şi ziua când va trebui să dăm seama pentru faptele noastre.

Şi iacătă că a venit  ziua când a apărut şi molima numită Coronavirus care îmbolnăveşte şi omoară numai oamenii. Dacă nici acum nu vom înţelege că Dumnezeu este omniprezent indiferent de loc, dacă mai marii bisericii nu vor înţelege că din păcate biserica a devenit doar o activitate comercială şi trebuie obligatoriu să redevină casa lui Dumnezeu păstrată în curăţenie sufletească de slujitorii ei care în ultima perioadă au uitat de exemplul dat de Mântuitor prin comportamentul Său, atunci ne merităm soarta. Slujitorii bisericii acum ar fi trebuit să fie în mijlocul oamenilor suferinzi nu să-i cheme la biserică pe oameni, pentru ca în acest fel molima se poate răspândi cu şi mai mare viruleţă aducând moarte şi durere în sufletele oamenilor. Preoţii ar trebui să le transmită oamenilor în acestă săptămână Sfântă să stea în casele lor şi să se roage la Bunul Dumnezeu să ierte păcatele semenilor noştri care au greşit cu voie său fără de voie. Şi poate astfel Dumnezeu ne va auzi ruga şi ne va ierta nouă  greşelile noastre precum şi greşelile greşiţilor noştri.

Smeriţi-vă oameni buni! Staţi în casă şi înălţaţi rugile voastre către Bunul Dumnezeu! Altfel vom fi cu toţii sortiţi pierzaniei.

I.C.MANDU