Ţara arde şi baba … joacă fotbal

Ţara arde şi baba … joacă fotbal

Nu cu mult timp în urmă primarul municipiului Giurgiu, Nicolae Barbu se plângea, şi pe bună dreptate, că bugetul local este foarte grav afectat de înjumătăţirea banilor alocaţi faţă de necesarul şi promisiunile “ferme” primite din partea preşedintelui organizaţiei PSD Giurgiu  Niculae Bădălău şi preşedintele consiliul judeţean Marian Mina care au uitat să se ţină de cuvânt.

Anul acesta executivul primăriei începe să plătească creditele rostogolite de mai mulţi ani, de asemenea  există cheltuieli cu plata utilităţilor, a însoţitorilor persoanelor cu handicap, a proiectelor aflate în derulare, salariile personalului, şi nu în ultimul rând, o sumă deloc de neglijat a indemnizaţiilor consilierilor locali.

Joi, 30 mai  va avea loc o şedinţă ordinară a Consilului Local Giurgiu în care la punctul 14 după ordinea de zi scrie : “ Proiect de hotărâre cu privire la aprobarea încheierii acordului de parteneriat între municipiul Giurgiu şi Asociaţia Uniţi pentru Giurgiu “. Oricine ar citi acest punct 14 ar spune : Bun, şi  ce e cu asta ? Tot aşa am spus şi eu, acesta fiind şi motivul care m-a determinat să aflu ce se ascunde sub această înşiruire de cuvinte care nu spune nimic. Astfel am aflat că asociaţia respectivă urmează să primească 600 de milioane de lei vechi, aşa cum a mai primit încă de două ori până acum, respectiv 600 de milioane, plus 700 de milioane, plus acum încă 600 de milioane, totalizând  în cei trei ani  1.900.000.000 lei vechi transformaţi în euro 41.304 euro.

41.304 euro oferiţi gratis unor tineri ca să ATENŢIE !!!  Să se joace. Da! Să joace fotbal de plăcere. Din informaţiile noastre participanţii, majoritatea dintre ei sunt salariaţi la pompieri, jandarmerie, penitenciar, locuri de muncă plătite foarte bine. Este un lucru foarte bun că aceşti tineri vor să facă mişcare, dar nu înţeleg de ce să facă acest lucru pe banii contribuabililor care mulţi dintre ei nu câştigă salariu nici jumătate din salariile pe care le au aceşti doritori de mişcare. Mă întreb dacă iniţiatoarea şi preşedinta acestei asociaţii nu era consilier local mai era atât de generos executivul primăriei şi ceilalţi consilieri locali cu aruncarea acestor bani, din punctul meu de vedere pe apa sâmbetei ?

Şi dacă tot există aceşti bani din excedent de ce nu sunt alocaţi oamenilor cu probleme sociale grave? Cunoscut fiind faptul că în oraşul nostru sunt copii care adorm  flămânzi, bătrâni care nu au bani pentru  medicamente şi ca să nu spuneţi că vorbesc la modul general am să vă dau şi câteva exemple:

Sunt convins că majoritatea giurgiuvenilor care îşi fac cumpărăturile din  marketurile situate pe bulevardul Mihai Viteazul au văzut un copil cu o arsură pe faţă pe care-l cheamă Adrian. Fie vară sau iarnă îl vedem stând cuminte într-un colt fără să ceară nimic. Este elev, învaţă binişor, părinţii lui sunt despărţiţi şi plecaţi din ţară, el aflându-se în grija unei bunici bolnave care face din când în când menaj, atunci când nu este anchilozată de reumatism, la diferiţi oameni. Adrian, când un om cu suflet îi oferă ceva murmură un mulţumesc timid cu ochi în pământ, ruşinat parcă de situaţia lui. Povestea acestui copil este cunoscută şi de un tânăr cu un suflet deosebit, Dumitrescu Silviu, care anul trecut le-a cumpărat o sobă şi lemne de foc şi săptămânal le cumpără alimente acestor oameni necăjiţi.

Săptămâna trecută l-am avut invitat în cadrul emisiuni TV Cronica Giurgiuveană pe părintele Dan Cristea care a venit însoţit de câteva familii de surdomuţi, oameni care trăiesc din mai puţin decât indemnizaţia unui consilier local. Cu acest prilej am aflat poveştile triste ale acestor oameni minunaţi, marginalizaţi de societate. Am să vă spun doar una din poveştile lor care pe mine m-a cutremurat. În platou erau doua fetiţe normale ale căror părinţi erau surdomuţi. Am folosit timpul trecut pentru că unul din părinţi, respectiv mama, a decedat în urmă cu 9 luni răpusă de cancer. Tatăl copilelor, cu toate că suferă de acest handicap, munceşte în construcţii asumându-şi un risc major putând fi oricând protagonistul unui accident de muncă cu urmări nefaste. Dar dragostea faţă de fetiţele lui, dorinţa lui de a le asigura un trai cât de cât decent este mult mai importantă decât însăşi viaţa lui. Când am aflat povestea lor mi s-a pus un nod în gât. Cu greu mi-am putut stăpâni lacrimile, l-am rugat pe părinte să vorbească în continuare deoarece eram incapabil să mai pun vreo întrebare. După ce mi-am revenit am întrebat-o pe copila ce o ţineam în braţe ce îşi doreşte cel mai mult şi mi-a spus că vrea un căluţ ponei de jucărie. Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că am putut să-i ofer această bucurie. În timpul emisiunii am aflat că a doua zi era ziua ei.

Dacă tot sunt în excedent aceşti bani şi-i aruncăm pe fotbal nu ar fi mai bine să-i aruncăm şi să facem un trotuar în cartierul Rudari unde din lipsa acestui trotuar mor oameni nevinovaţi ?

Domnule primar, doamnelor şi domnilor consilieri, în numele Bunului Dumnezeu pe care cu toţii îl iubiţi fiind buni creştini, vă rog din suflet să nu mai aruncaţi banii contribuabililor pe nimicuri. Folosiţi aceşti bani în scopuri nobile! Ajutaţi-i pe semenii noştri aflaţi în nevoi şi Bunul Dumnezeu vă va răsplăti pentru faptele dumneavoastră bune.

Domnule primar, îi puteţi pune la o încercare pe aceşti iubitori de mişcare şi implicit asociaţia aşa zis umanitară. În schimbul banilor puneţi-i să facă mişcare prin muncă în folosul comunităţii cum ar fi: Să cureţe bălăriile ce au crescut pe stânga şi dreapta  şoselei Portului, să strângă PET-urile aruncate pe te miri unde în oraş, să facă întreţinere în parcuri şi alte activităţi gospodăreşti până la congruenţa sumei de 600 de milioane şi atunci veţi vedea dacă aceşti iubitori de mişcare vor mai dori să joace fotbal. Îmi doresc că Bunul Dumnezeu doamnelor şi domnilor consilieri şi domnule primar să vă dea mintea cea de pe urmă.

I.C.MANDU

Cronica Giurgiuveana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *