OTILIA CAZIMIR – POETA SUFLETELOR SIMPLE – 130 DE ANI DE LA NAȘTERE (12 FEB. 1894 – 8 IUN. 1967)

OTILIA CAZIMIR – POETA SUFLETELOR SIMPLE – 130 DE ANI DE LA NAȘTERE (12 FEB. 1894 – 8 IUN. 1967)

„Gingășia copiilor m-a cucerit dintotdeauna. M-am apropiat de ei văzând, scriindu-le poezii vesele cu o nuanță ușoară de ironie…” (Otilia Cazimir)

Alexandrina Gavrilescu, căci acesta a fost numele ei adevărat, s-a născut într-un sătuc din inima Moldovei, într-o familie de învățători. Și-a petrecut primii ani ai copilăriei în satul natal, apoi familia s-a mutat la Iași, oraș de care sufletul ei avea să rămână legat pentru totdeauna. Aici a făcut școala, liceul și facultatea și tot aici i-au fost publicate primele poezii, la doar 18 ani. La început, cea căreia familia îi spunea Luchi, și-a semnat poeziile cu trei steluțe, fără să-și scrie numele, până când marele scriitor Mihail Sadoveanu și marele critic Garabet Ibrăileanu au „botezat-o” Otilia Cazimir. „Duduia Otilia” și-a petrecut întreaga viață în aceeași căsuță din „dulcele târg al Ieșilor”, publicând aproape 60 de volume de poezii și înconjurându-se de lucruri și de oameni dragi. A încercat să păstreze vii în casa și în opera ei amintirile din străbuni, istoria Iașului și a Moldovei, dar mai ales amintirea celui care i-a fost cel mai drag prieten, poetul George Topârceanu. Creația literară a Otiliei Cazimir, desfășurată pe o perioadă de aproape șaizeci de ani, este de o remarcabilă varietate. Volumele de poezii („Lumini și umbre”, „Fluturi de noapte”, „Cântec de comoară”, „Licurici” etc.), proză („Din întuneric”, „Fapte și întâmplări adevărate”, „Grădina cu amintiri”), un vodevil („Unchiul din America”), numeroase articole incluse în revistele și ziarele vremii, proză memorialistică („Prietenii mei scriitori…”), la care se adaugă literatura pentru copii („Jucării”, „A murit Luchi”, „Baba iarna intră-n sat”, „Albumul cu poze”), completează profilul unei scriitoare ce și-a făcut din neodihnă un mod de a exista. Otilia Cazimir a primit numeroase premii și distincții, printre care: Premiul Academiei Române (1927), Premiul Femina (1928), Premiul Național pentru Literatură (1937). A știut să se apropie ca nimeni alta de universul miraculos al copilului, reușind să reconstituie o lume a sufletelor curate și știind să facă din poezie una dintre cele mai frumoase jucării. S-a aplecat cu gravă curiozitate asupra micilor și marilor taine ale naturii, surprinzând momente caracteristice din viața plantelor și a animalelor și zugrăvindu-le „personalitatea” pe înțelesul și spre deliciul celor mici. Creația ei unică, liniștitoare și limpede ca o apă de izvor i-a adus numele de „poeta sufletelor simple”. Acesta este testamentul pe care poeta l-a lăsat copiilor de pretutindeni și de totdeauna. La 8 iunie 1967, după șase decenii de prestigioasă creație literară, „duduia Otilia” s-a stins din viață, lăsând orașul ei iubit, căsuța modestă cu pridvor și geamlâc, prețios muzeu și altar scriitoricesc al vechiului Iași, donat de familie și declarat muzeu în iunie 1972.

SURSE:

– Cazimir, Otilia – Poezii alese. Oradea: Editura Aquila, 2018

– Cazimir, Otilia – Viața și opera în imagini. Iași: Editura Casa Editorială Regina, 1996

– Cazimir, Otilia – Jucării. Iași: Editura Junimea, 1996

– Dicționarul Scriitorilor Români. București: Editura Fundației Culturale Române, 1995

FOTO: volume din colecțiile Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu”, Giurgiu, Sala de lectură

Elena Burcin, bibliotecar

Cronica Giurgiuveana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *