Mihai Matei, posibil candidat pentru primărie

Mihai Matei, posibil candidat pentru primărie

Afară este o vreme mohorâtă şi parcă mult prea rece după canicula ultimelor zile de septembrie. Nebunia ştirilor de la televizor îmi adânceşte starea de disconfort psihic. Simţeam nevoia să ies din casă, să scap de vremea bacoviană ce începuse să pună stăpânire pe mine. În astfel de situaţii, eu cel puţin, apelez la: “ Sună un prieten “ . Şi l-am sunat pe Mihai Matei, consilier local PNL alături de care, spun eu, am legat o prietenie datorită nonconformismului de care dă dovadă  în timpul şedinţelor de consiliu local unde atunci când trebuie votat un proiect de hotărâre care contravine principiilor sale, un proiect despre care crede că poate aduce prejudicii oamenilor care l-au trimis în consiliul local, indiferent de dispoziţiile primite de la partid votează împotrivă, cum de altfel dacă un proiect de hotărâre prezentat de executiv este bun pentru cetăţenii oraşului, chiar dacă colegii lui votează împotrivă, el votează pentru.

Puţini dintre giurgiuveni ştiu că Mihai Matei este singurul consilier local care a prezentat un proiect de iniţiativă prin care a solicitat consiliului şi administraţiei anumite lejerităţi fiscale pentru intreprinzători,  în aşa fel încât aceştia să îşi poată dezvolta afacerea prin care se creau în mod automat noi locuri de muncă. Din păcate peste acest proiect s-a aşternut praful uitării.

Mirosul cafelei m-a primit îmbietor încă de la intrarea în curtea lui Mihai. Pe terasă erau aşezate cănile cu cafea, nelipsitul pahar cu apă, cutia de table şi scrumiera ce urma să fie îndesată cu chiştoacele ţigărilor noastre. După un schimb de amabilităţi de genul “te-ai mai culcat cu cutia de table sub cap?” în timp ce aşezam pulurile mi-a străfulgerat ideea unui interviu. Reacţia lui a fost una firească:

M.M. – Mai lăsă-mă domnule în pace, ai venit să jucăm table sau vrei să-mi strici bunătate de zi. Sau poate încerci să-mi abaţi atenţia gândindu-te probabil că aşa poate, poate reuşeşti şi tu să-mi iei o amărâtă de linie, că de partidă nici nu poate fi vorba …

I.C.M. – Nu te mai umfla în pene prietenaş! Care a fost scorul la ultima noastră întâlnire ?

M.M. – 4 la 1 prietenaş. Pentru mine.

I.C.M. – Nu se poate, ai modificat scorul. Hai mă să facem un fel de interviu.

M.M. – Nu poate scăpa omul de tine. Hai!  Vorbim în timp ce jucăm table. Marea şi dubla ca la table. 6 – 4.

I.C.M. – 2 – 1 . Bun zar. Spune ceva despre tine.

M.M. – Flăcău nu sunt. Sunt om însurat, am doi copii. Sandra, care a terminat arhitectura şi Erwin care este student la medicină. Ei sunt cele mai mari realizări ale mele. Prima treaptă de liceu am făcut-o în Giurgiu, treapta a doua am făcut-o în Bucureşti, la actualul liceu Jean Monnet. Am terminat facultatea, urmarea căreia am devenit inginer mecanic. Gata. Ce-ai dat ? Aşa se joacă 3 – 1 ? Cine te-a învăţat table ?

I.C.M. – Hai să mergem mai departe . Ce te-a determinat să intri în politică ?

M.M. – Vinovatul principal  este Nicolae Florian . El a fost cel care a reuşit să mă facă să văd că lucrurile în oraş nu merg cum trebuie şi că fără să ne implicăm în politică nu putem schimba nimic dacă rămânem simpli spectatori. M-am alăturat echipei lui de campanie . Despre ce s-a întâmplat după  alegeri  chiar nu vrea să-mi amintesc. Cert este că odată cu plecare lui Floricel din PNL lucrurile s-au îndreptat spre nefiresc, sau altfel spus, spre ce înţeleg eu că  înseamnă politică şi îndeosebi oameni politici. Ia mai fă mă odată 3 – 2 ! Tu chiar crezi că dacă vorbesc cu tine nu sunt atent ?

I.C.M. – 3 – 2 am dat ? Eu am văzut 3 -1 .

M.M. – Lasă vrăjeala ăsta e furt pe faţă .

Zâmbeşte blând, după care continuă:

M.M. –  Şi când te gândeşti că tu nici măcar nu eşti politician …

I.C.M. – Să recapitulăm ceea ce ştie toată lumea.

M.M. – Ce sens are să mai recapitulăm un lucru despre care tu spui că ştie toată lumea ?

I.C.M. – Mă laşi ! Deci: Din PNL Giurgiu tu, Anghelescu şi Măroiu v-aţi exprimat intenţia că doriţi să candidaţi pentru fotoliul de primar. În acest sens biroul politic judeţean a luat decizia să se facă un sondaj de opinie în urma căruia, funcţie de cine se va clasa pe prima poziţie să fie desemnat candidatul PNL-ului.

M.M. – Aşa este . Stai să notez prima liniei castigată de mine. Care este întrebarea ?

I.C.M. – Ceilalţi contracandidaţi ai tăi şi-au început campania. Anghelescu se promovează pe facebook cu diferite postări, ba chiar a postat nişte videoclipuri publicitare foarte interesante, Măroiu taie iarba dintre blocuri, strânge hârtii, văruieşte gardul şcolii numărul 10,  ia tensiunea oamenilor,  şi mai nou … pune murături. Tu cum te promovezi ?

M.M. – Da. Din punctul meu de vedere e problema lor cum se promovează . Adi Anghelescu, prietenul meu şi al tău de altfel, este un om plin de bune intenţii şi cred că poate fi un potenţial câştigător, cum de altfel poate fi şi Marian Măroiu. Problema reală  este aceea ca cel care va câştiga această cursă să aibă şanse să ajungă primar. Dacă mă vei întreba ce atu am eu în plus faţă de ei ţi-aş răspunde că atuul meu principal este sinceritatea. Nu pot să mint. Genul acesta de promovare, sper să nu se supere colegii mei, mi se pare un kitsch. Eu prefer să interacţionez direct cu oamenii. Tăiatul ierbii, strânsul hârtiilor, vopsitul gardurilor, ştii cum se spune: Pe afară-i vopsit gardul,  înăuntru leopardul, intră în sfera activităţii GSL-ului.  L-ai mai văzut pe Măroiu să strângă hârtii, sau crede cineva că după ce Măroiu va ajunge primar, asta într-o situaţie ipotetică, va mai strange hârtii dintre blocuri ? Eu unul nu cred, aşa cum de altfel nici oamenii nu cred. 6 – 5, fuga din Egipt. Aşa se joacă jocul ăsta.

I.C.M. – Pentru că tot ai vorbit de o situaţie ipotetică. Ce ai face tu dacă ai ajunge primar ?

M.M. – 6 – 6 . Ai norocul … începătorului. Ce aş face eu dacă aş ajunge primar ! Mai de grabă aş spune ce nu aş face. După cum ai văzut, politicienii,  în marea lor majoritate promit că nu măresc taxele şi impozitele. Promit, dar realitatea contrazice acest lucru. Unul din primele lucruri pe care le fac măresc taxele şi impozitele. Eu nu promit, dar cu certitudine nu voi mări taxele şi impozitele. Ştiu că datoriile primăriei sunt foarte mari, ceea ce viitorului primar îi va îngreuna foarte mult activitatea în privinţa modernizării oraşului,  îndeosebi a infrastructurii. Dar pot fi identificate surse fără să măreşti taxele şi impozitele. O primă măsură ar fi reducerea cheltuielilor la maxim. Ce presupune reducerea acestor cheltuieli au spus-o alţii, în alte oraşe ale ţării. Ca şi exemplu un iluminat stradal eficient, modern, cu panouri solare care ar reduce cheltuielile la jumătate. Eliminarea pomenilor pe criterii politice şi aici şti la ce mă refer, aşa cum ştiu şi majoritatea giurgiuvenilor. Dotarea GSL-ului cu maşini şi utilaje care să execute în regim propriu curăţenia oraşului şi colectarea gunoiului menajer care ar duce la un preţ de cost mult mai mic al acestor operaţiuni, nemaifiind nevoiţi să suportăm dublarea preţului pentru ca firma privată să îşi dubleze profitul, dacă nu chiar să şi-l tripleze. Excluderea totală a externalizării  către firme private a lucrărilor ce pot fi executate în regie proprie, atragerea de investitori, atragerea de fonduri europene şi exemplele pot continua. Na că ne-am luat cu vorba şi mi-ai luat şi tu o partidă.

I.C.M. – De ce nu ai aceeaşi dezinvoltură şi în faţa camerelor de luat vederi ?

M.M. – Cum de ce ? Pentru că am trac. Doar nu te-a pus necuratul să mă înregistrezi cu vreo camera ascunsă.

I.C.M. – Asta nu ai de unde să şti. Sună telefonul. Iuni mă întreabă dacă mai întârzii pentru că masa e gata. Îmi cer scuze de la Mihai.  Îi spun că mă cheamă şefa la ordin. Beau ultima înghiţitură de cafea, de data asta cu zahăr adevărat şi nu cum mă forţează Iuni să beau cu zaharină, conform prescripţiei medicale. Nici nu cobor bine din maşină când sună telefonul:

M.M. –  Alo, măi prietenaş, sper că nu m-ai înregistrat cu camera ascunsă ?

I.C.M. – Nu îţi spun. Şi acum lasă-mă că deja Iuni a ieşit cu mătura la mine.

Închid fără să mai continui lăsându-l să creadă ce vrea. Dar mi-a dat o idee: Ce ar fi ca data viitoare să-mi iau camera cu mine ?

I.C.MANDU

Cronica Giurgiuveana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *