Prozator cu vocație, excelent memorialist și prestigios publicist, Ion Agârbiceanu a fost o prezență vie în scrisul românesc timp de peste șase decenii, cele aproape o sută de volume ale sale conferind scriitorului un rol important în evoluția prozei românești între anii 1900-1963. Autorul a dăruit generos scrisului ani și ani de viață ținuturilor românești de peste Carpați. Pe drept cuvânt Nicolae Iorga l-a numit pe Agârbiceanu „povestitorul menit să transmită altor vremuri toată viața, cugetarea și simțirea Ardealului său”.

La împlinirea celor 141 de ani de la nașterea sa, vă supunem atenției romanul „Arhanghelii”, cel mai realizat roman al său și unul dintre primele din literatura universală, care are drept mediu de investigație principal o exploatare minieră.

Tânărul preot Vasile Murășanu își găsește fericirea alături de Elenuța Rodean, într-o lume colorată, plină de păcate și vicii (îmbogățire, politicianism veros sau dezmăț trupesc). Proprietarul minei Arhanghelii, Iosif Rodean, a parcurs drumul de la „venitură” (ținându-și averea în geamantan) până la proprietar de vilă, bani foarte mulți și adevărat stăpân al ținutului, adulat de toți potentații din jur, dar pe care patima jocului de cărți și secătuirea filoanelor aurifere îl duce la faliment. În jurul lui roiesc toți: primarul Cornean, cu amanta sa, Dochița, societarul Ungurean și fiul său, doctorul Prințu, avocații Poplăcan, Stoica și Crăciun, cămătarul Pruncu, notarul Popescu, urmărind discret prăbușirea lui, alături de Paul Marino, reprezentant al unor firme străine. Fetele potentatului, Octavia și Eugenia, sunt și ele victime ale procesului de dezumanizare, de partea opusă aflându-se Marina, soția modestă a lui Rodean, cu ginerele ei, Vasile Murăsanu și fiica Elenuța. Confruntarea tragică va duce la moartea lui Rodean, care nu poate accepta prăbușirea sa, eșecul tuturor planurilor sale ambițioase.

Prezentând ascensiunea și declinul unei comunități rătăcite în goana după aur, romanul „Arhanghelii” urmează direcția prozei de observație realistă deschisă de Slavici, dar continuată, în stilul său, de Ion Agârbiceanu, un minuțios înregistrator de cazuri psihologice, portretist perfect de chipuri tragice aflate permanent în lupta pentru existență, în lumea aceea a discrepanțelor sociale.

SURSE:

– „100 cei mai mari scriitori români”. București: Editura Lider, 2005. pp. 137-140;

– AGÂRBICEANU, Ion. „Arhanghelii”. București: Editura 100+1 Gramar, 1998. p. 1;

– „Scriitori români”. București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1978. pp. 13-17.

FOTO:

– volume din colecțiile Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu” Giurgiu;