Majoritatea oamenilor vorbesc ori de câte ori au ocazia, mai ales în preajma sărbătorilor, de bunătatea Mântuitorului, de jertfa Lui supremă făcută din dragoste pentru oameni. Şi mă întreb văzând şi trăind în răul şi urâtul care a pus stăpânire pe lume: A meritat oare poporul lui Dumnezeu această jertfă ?

De cele mai multe ori când văd cum oamenii sunt vânduţi precum vitele la obor, când văd copii cerşind, când văd profesori care-şi cumpără îmbrăcăminte de la second hand în timp ce copiii potentaţilor vremii vin la şcoală cu maşini de zeci de mii de euro, cred în sufletul meu că nu.

Dar mai vin şi zile ca cea de azi care îmi dau speranţa şi posibilitatea să cred că răul şi urâtul nu a reuşit să pună cu totul stăpânire pe noi. De regulă acum, de sărbători, oamenii politici fac pomeni adresate nevoiaşilor din dorinţa de a lăsa impresia că sunt alături de nevoile şi grijile oamenilor necăjiţi, oameni care în marea lor majoritate au ajuns amărâţi din cauza lor, a politicienilor, iar acum de sărbători cu surle şi tâmbiţe bine plătite, dau de pomană nevoiaşilor neuitând ca-n pungile cu dulciuri să strecoare şi câte o felicitare cu poza politicianului ca oamenii să nu-I uite şi la alegeri să le dea votul lor. Politicienii, în marea lor majoritate, nu au nevoie de oameni care să obţină un venit sigur prin muncă cinstită. Ei au nevoie de cât mai mulţi oameni fără locuri de muncă pe care să-i transforme în asistaţi sociali pe care ulterior să-i poată manipula după bunul plac conform intereselor lor meschine.

Despre oameni cu suflet frumos, oameni care doresc să stea în umbra anonimatului şi care fac lucruri, nu foarte mari, dar pline de emoţie creştină, care dăruiesc fără să ceară nimic în schimb, pentru ei nici cel puţin iertarea păcatelor nu şi le doresc pentru dania făcută, de foarte multe ori fără să-i ştie nimeni cum îi place unuia dintre ei să spună: “ Să nu ştie dreapta ce face stânga “. Despre aceşti MARI ANONIMI vreau să scriu câteva rânduri în ideea că şi alţii oameni le pot urma exemplul fiind singurul mod prin care răul care ne-a cuprins să piardă din puteri.

Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră ştiu că la noi în Giurgiu există o mare familie a surdomuţilor. Sunt oameni cărora din cauza nepăsării autorităţilor le este foarte greu să se integreze. În societatea în care trăim acum le este foarte greu oamenilor clinic sănătoşi să supravieţuiască. Gândiţi-vă la cât de greu le poate fi acestor oameni să comunice ca să se poată face înţeleşi, să le poată spune politicienilor că sunt oameni cu nevoi speciale, că au nevoie de locuri de muncă cu un regim special, că nu vor să fie priviţi ca nişte infirmi şi că-şi doresc un statut de oameni normali. Pentru că sincer ei sunt mult mai normali decât marea majoritate a politicienilor care ne conduc şi care rămân surzi şi muţi la nevoile oamenilor din această ţară.

MARII  ANONIMI, cum îi voi numi începând de azi pe OAMENII cu suflet frumos, au reuşit să le readucă zâmbetul pe buze, ca de fiecare dată când se întâlnesc,  pentru că cel care-i păstoreşte spre cuvântul Domnului prin limbajul semnelor, însoţit de prietenii săi le-a făcut o frumoasă surpriză dăruindu-le produse alimentare de care aceşti oameni minunaţi aveau atâta trebuinţă acum în prag de An Nou.

Cu cât mai mulţi oameni ca MARII ANONIMI,  cu atât răul va pierde din putere, iar într-un târziu binele va învinge spre slava Mântuitorului aducător de lumină în sufletele noastre.

I.C.MANDU