Fiecare dintre noi, ori de câte ori avem ocazia vorbim despre politică, democraţie, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, despre libera exprimare şi toate aceste discuţii le facem pentru simplul fapt că avem prea mult timp. Este ştiut de toată lumea că locurile de muncă au devenit o himeră despre care oamenii politici vorbesc doar în campania electorală, pentru ca imediat după ce şi-au văzut sacii în căruţă să uite despre promisiunea făcută, inventând explicaţii ilogice, rupte de realitate, inventând scuze puerile cum ar fi greaua moştenire lăsată de cei care au fost la guvernare înaintea lor. Mă rog, oricum discursurile lor par a fi adresate unor oligofreni, jignindu-ne cu ştiinţă sau mai degrabă fără ştiinţă privind prin prisma minimei inteligenţe a celor care ne conduc.

Dar asta-i altă poveste. Privesc cu amărăciune  că nici acum politicienii noştri nu au înţeles faptul că majoritatea românilor au ajuns la gradul maximul de suportabilitate  acceptabilă. Sărăcia, nesiguranţa ceează o stare de disfuncţionalitate psihică care în timp poate creea, genera situaţii sociale extrem de periculoase.  Acum când PSD-ul plus ALDE au majoritatea la absolut  toate nivelurile, dacă intenţia lor ar fi fost să guverneze în adevăratul sens al cuvântului, nimic nu ar fi putut să-i oprească să ducă  România într-un trend ascendent  de dezvoltare din toate punctele de vedere. În schimb ce vedem: Vedem o Românie dezorientată, o ţară guvernată haotic de oameni incapabili să o redreseze economic. Măsurile sociale luate de acest guvern sunt de-a dreptul „de-a râsu-a-plânsu”, cum spune domnul Gaghi. Pe de o parte s-au mărit salariile, punctul de pensie, iar pe de altă parte s-au scumpit serviciile, produsele de bază şi ATENŢIE !!! gazele naturale se vor scumpi, acest lucru duce implicit la o nouă creştere substanţială a preţurilor  de cost rostogolindu-se ca bulgărele de zăpadă  ce  atrage după sine avalanşa.  Ca şi concluzie toate aceste măriri de salarii, de pensii în condiţiile în care economia agonizează nu fac altceva decât să ne ducă spre inflaţie. Probabil în accepţiunea actualului guvern acesta este scopul prin care poate să-i facă pe toţi românii multi miliardari  în lei fără valoare.

Vă puneţi probabil  întrebarea firească de ce acest guvern şi partidele din coaliţie nu se pun pe treabă. Nimic mai simplu:  DORINŢA AVIDĂ DE PUTERE.  

Acum mă voi explicita. ALDE, un partid inventat de Tăriceanu alături de câţiva dezertori din PNL plus PC, un partiduleţ aflat în derivă. Luate fiecare separat nici unul dintre cele două aşa zise partide nu ar fi avut nici o şansă să depăşească pragul electoral. Cu chiu cu vai, unite au reuşit performanţa să depăşească pragul electoral, acest lucru datorându-se în proporţie de 100% muncii de sisif depuse de câteva filiale din ţară, fruntaşă în acest sens  fiind organizaţia Giurgiu. Ce se întâmpă acum? Vedem un Tăriceanu avid de putere care-l înlătură pe Daniel Constantin. Motivul invocat de Tăriceanu este de-a dreptul hilar. Daniel Constantin omul sistemului. Cum şi când a devenit Daniel Constantin omul sistemului doar Tăriceanu ştie. Ce se ştie? Se ştie faptul că Tăriceanu vrea să fie şeful suprem şi pentru aceasta nu ţine cont de nimeni şi nimic pentru atingerea scopului care în politică se ştie că scopul scuză mijloacele. În acest context Tăriceanu calcă cu demnitate peste cadavrul, metaforic vorbind, a lui Daniel Constantin, cel care şi-a adus aportul la intrarea în parlament şi la guvernare a formaţiunii politice ALDE.

PSD-ul, cel mai puternic partid din ţară. Ce vedem? Vedem un Dragnea depăşit de situaţie. Un Dragnea care a luat de bun programul de guvernare creat în laborator. Numai că acum Dragnea a realizat că nu totdeauna teoria este conformă cu practica. Singura lui speranţă sunt fondurile europene. Dar … la ce se întâmplă acum cu uniunea europeană  îmi este foarte greu să cred că acest guvern va reuşi să absoarbă un singur euro din fondurile europene. Cert este un singur lucru:  Dragnea acum încearcă să dreagă busuiocul, dar din păcate şansele sunt minime. Şi colac peste pupăză  mai apare şi Ponta care pune paie pe foc vorbind despre faptul că programul de guvernare asumat de PSD nu este sustenabil. De ce face Ponta acest lucru acum şi nu l-a făcut în timpul campaniei electorale? De ce nu le-a spus alegătorilor PSD că acest program este sortit eşecului ? Nu cumva tot din dorinţa de preamărire? Nu ştiu. S-ar putea să mă înşel. S-ar putea ca Ponta să se fi săturat de minciună, de ipocrizie şi să redevină omul vertical care a fost cândva.

Concluzii legate de cele două partide: Dacă Daniel Constantin va pleca din ALDE, cu siguranţă adepţii săi  îl vor urma. Dacă Ponta va pleca din PSD, mare parte dintre nemulţumiţii din PSD şi nu puţini ca număr, mă refer inclusiv la mare parte dintre primarii din ţară, în mod cert îl vor urma. Posibil ca cele două fracţii să formeze un partid. Şi mă întreb: Ne va fi nouă mai bine?  Sincer, nu cred. Cred în schimb că acestă dorinţă morbidă de putere nu ar fi trebuit să existe, aşa cum cred că acum PSD-ul a avut şansa să demonstreze că este cu adevărat un partid puternic, plin de bune intenţii, iar intenţiile lor să se reflecte în viaţa de zi cu zi a oamenilor. Dar din păcate văzând ce se întâmplă  pot spune deja la timpul trecut că PSD-ul a avut această şansă .

Ce se întâmplă cu partidele din opoziţie:  USR-ul, o adunătură de oameni care folosesc un limbaj numai de ei înţeles, care încearcă să vorbească despre faptul că în România nimic nu este funcţional, că ei sunt o alternativă ( numai că nimeni nu înţelege la ce ) dar când este vorba despre soluţii  iau poziţia gânditorului de la Hamangia şi nu spun nimic  încercând să pară înţelepţii care prin tăcere lasă loc la un răspus, răspuns care nu va veni niciodată.

PNL-ul, un partid care după fuziunea cu PDL se află într-o continuă zbatere,  în încercarea de a-şi găsi calea. Pentru şefia partidului la nivel central sunt deja lansate două candidaturi. Ludovic Orban de la PNL şi Cătălin Predoiu de la fostul PDL. Cu şansele cele mai mari este Ludovic Orban dacă ţinem cont de faptul că PNL-ul la momentul fuziunii era partidul mare, în timp ce  PDL-ul sau mai bine zis ce mai rămăsese din el, un fel de rudă mai săracă  reprezenta doar maxim 15% ca număr de membrii comparativ cu PNL.  

Ce se întâmplă cu PNL-ul la Giurgiu: După cum se ştie  PNL-ul la Giurgiu a pierdut atât alegerile locale cât şi alegerile parlamentare. Motivul ţine de  imaturitatea decizională a liderilor rămaşi după excluderea fără menajamente a fostului preşedinte Lucian Iliescu. Lipsa de experienţă a celor care au preluat conducerea, incapacitatea de a controla vanităţile tuturor oamenilor din partid, luptele date fără menajamente între liderii PNL pentru deţinerea supremaţiei  nu au făcut altceva decât să  fie priviţi de alegători drept nişte oameni fără experienţă politică, neserioşi, care au drept unic scop interesul personal ceea ce a dus în final la rezultatul dezastruos obţinut în alegeri. Acum şi la Giurgiu vor avea loc în curând alegerile pentru conducerea partidului atât la nivel judeţean cât şi la nivel municipal. Pentru preşedenţia organizaţiei judeţene şi-au anuţat candidaturile actualul preşedinte interimar Gheorghe Ştefan, fostul deputat Marin Anton şi fostul copreşedinte Dumitru Beianu. Pentru organizaţia municipală se pare că va candida fostul consilier local Marian Măroiu şi actualul preşedinte interimar Cosmin Marciu.

Îmi doresc să cred că micile răutăţi spuse de candidaţi vor fi constructive şi că cei mai buni vor câştiga alegerile. Iar după alegeri îmi doresc să cred că se va instaura liniştea  atât de necesară în climatul unui partid. Pentru că liniştea este factorul primordial de stabilitate, prin dialog constructiv pot face ca partidul să redevină ceea ce a fost şi nu ceea ce este acum. Într-o ţară în care democraţia trebuie să primeze este imperios necesară opoziţia, iar pentru aceasta este nevoie ca PNL-ul să redevină pe scena politică un partid puternic, un partid viu care să prezinte soluţii viabile de redresare economică şi socială. Dar pentru ca acest deziderat să devină viabil este necesar ca dorinţa de preamărire, care întunecă şi cele mai luminate minţi să fie lăsată în afara partidului.

I.C.MANDU