EXPRESII CELEBRE PE ÎNȚELESUL TUTUROR

EXPRESII CELEBRE PE ÎNȚELESUL TUTUROR

EMINENȚĂ CENUȘIE – Călugărul capucin Francois Le Clerc du Tremblay (1577-1638), cunoscut mai ales sub numele de Père Joseph, confidentul și colaboratorul cel mai apropiat al cardinalului Richelieu, umbra acestuia, a fost cel care, pentru întâia oară, a primit porecla de „eminență cenușie” (eminență – de la titlul cu care te adresezi unui prelat, și cenușie – de la culoarea umbrei). Și, într-adevăr, pe vremea regelui Ludovic al XIII-lea, când Richelieu a condus destinele Franței, părintele Joseph a fost însărcinat cu numeroase misiuni diplomatice secrete. Între altele, a dirijat din umbră negocierile păcii de la Ratisbona (1629), operațiile de arestare a reginei-mame a Franței, campaniile contra Spaniei, revolta din Portugalia etc. Ajunsese astfel – pitit în culisele palatului – omul cel mai temut din întreg regatul. La moartea lui Père Joseph, Richelieu a exclamat: „Mi-am pierdut brațul drept!”. De atunci, prin expresia „eminență cenușie”, se înțelege omul din umbră, omul care n-are, de obicei, nicio funcție oficială, dar care, de fapt, e mâna dreaptă a titularului, e inspiratorul, factotum-ul, persoana cea mai influentă în sectorul unde activează tăcut și anonim. Despre faimosul călugăr Rasputin, s-a spus că era „eminența cenușie” a țarinei Alexandra-Fedorovna, ultima împărăteasă a Rusiei.

EPOCA DE AUR – E o expresie pe care o întâlnim în limbile tuturor popoarelor și are sens de epocă fericită, de belșug, glorie, pace; iar dacă ne referim la istoria artelor sau a științei, înseamnă o epocă de mare înflorire și strălucire. Ea a fost folosită pentru prima oară de poetul grec Hesiod, care a trăit în sec. al VIII-lea î.e.n. Se află în poemul lui, „Munci și zile”, în care împarte istoria lumii în cinci epoci sau vârste, dintre care prima: „epoca de aur”, epoca patriarhală, de sub semnul lui Saturn, era aceea când oamenii „trăiau ca zeii. fără a munci și fără a suferi”. Tema a fost, mai târziu, reluată de Ovidiu, în „Metamorfoze”și, rând pe rând, de alți poeți. Dar ideea în sine a unei epoci de aur e, într-adevăr, poezie și fantezie. Se mai folosesc, cu valoare identică, formele: vârsta de aur, veacul de aur, vremile de aur.

ET IN ARCADIA EGO! (lat. „Și eu am trăit în Arcadia!”) – exprimă regretul fericirii pierdute. Arcadia, regiune din vechea Grecie, în centrul Peloponesului, era locuită de un popor de păstori, pe care poeții din Antichitate îi socoteau fără de prihană. De aici, Arcadia a ajuns să desemneze o țară imaginară, cu oameni de o rară puritate în comportarea lor, un fel de rai pe pământ. Cine pierde o asemenea viață fericită, poate spune: „Et in Arcadia ego!”. În acest sens, expresia a fost folosită ca inscripție la tabloul „Păstorii Arcadiei”, de ilustrul pictor francez Poussin, și ca epigraf la un capitol din „Pseudokineghetikos”, de Al. Odobescu.

BIBLIOGRAFIE                                                                           

– Berg, I. – Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre – București, Editura Științifică, 1968

Sursă foto: Internet

Rubrică realizată de Elena Damian, bibliotecar

Cronica Giurgiuveana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *