Dimitrie Bolintineanu s-a născut în Bolintin Vale (un sat aproape de București), anul nașterii fiind incert (în documente este menționat atât 1819, cât și 1824 sau 1825), ca fiu al lui Ienache Cosmad, aromân de origine, venit din Ohrida, arendaș, mic proprietar, apoi funcționar, și al Anicăi (n. Bolintineanu). Rămas orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai înstărite și a beneficiat de protecția unor oameni de seamă ai timpului. A studiat la Colegiul „Sf. Sava” și apoi la Paris.

De-a lungul vieții, s-a remarcat ca poet, prozator, dramaturg, ziarist, dar și ca om politic. Bolintineanu a participat la Revoluția de la 1848 și a editat ziarul „Poporul suveran”. Exilat după Revoluție, Bolintineanu a rămas la Paris până în 1851, dar a călătorit și prin alte țări din Europa, Asia Mică și Egipt. Repatriat în 1857, a editat ziarul unionist „Dâmbovița” și a desfășurat, ca ministru și consilier intim al lui Al. I. Cuza, o activitate de modernizare a statului român. După 1866, se retrage din viața politică, a cărei orientare o cenzurează în satire și o comentează în lucrări de proză politică romantică și democratică. În ultimii ani ai vieții, amenințat de mizerie și boală, scrie enorm în toate genurile: epopee („Traianida”), poem dramatic („Conrad”), romane („Manoil”, „Elena”), drame istorice, biografii romanțate.

Primul volum de versuri a fost publicat în 1847, cu teme dominant istorice și patriotice, luate în cea mai mare parte din tradițiile consemnate de Ion Neculce în „O samă de cuvinte”. Ca și Alecsandri, dar fără registrul poetic vast al acestuia, Bolintineanu atinge o mare popularitate în epocă, datorită felului în care poezia sa exprimă sentimentele și aspirațiile de libertate ale acelei vremi. Cu ciclurile „Macedonele” si „Florile Bosforului”, poetul deschide drum larg exotismului romantic, hrănit cu imagini sud-est europene și orientale.

A publicat, până la sfârșitul vieții, peste 50 de volume de poezii, proză, legende istorice, biografii romanțate, jurnale de călătorie, romane. A. Densusianu l-a considerat unul din cei mai mari poeți lirici români. Dimitrie Bolintinenau a murit, sărac și uitat, pe 20 august 1872, în București.

Surse:

Dicționarul scriitorilor români, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1995, p. 321-324

Foto: volume din colecțiile Bibliotecii Județene „I.A. Bassarabescu” Giurgiu, Secția Împrumut carte pentru adulți

Drăgnuță Mihaela, bibliotecar