Ieri, pe căldura de foc consoarta a binevoit să mă scoată  la cumpărături şi cum unde-i ordin nu-i tocmeală nu am avut ce să fac decât să mă conformez. În timp ce aşteptam să-mi vină rândul la casă am surprins o discuţie între doi giurgiuveni care mi-a rămas în minte. Unul îi spune celuilalt:

 “Nu înţeleg de ce îl mai chinuie PSD-iştii pe săracul Mina să bată toate coclaurile prin comunele judeţului când lucrurile sunt cât se poate de clare. Odată cu plecarea primarilor din PSD către PNL este evident faptul că Mina nu mai are nici cea mai mică şansă să ajungă preşedintele consiliului judeţean.“   

Nu am apucat să mai aud răspunsul interlocutorului său deoarece îmi venise rândul la casă, iar cei doi s-au depărtat de mine. În acel timp mi-am adus aminte un banc pe care am să vi-l spun şi dumneavoastră:

“Un ţăran avea o mârţoagă de cal care se puturoşise din cale-afară. Într-una din zile se hotărăşte să se ducă cu calul în târg. După un timp vine un cetăţean care-l întreabă:

-De vânzare calul ?

-Mda.

-Trage la căruţă ?

-Nu prea.

– Da de mâncat mănâncă ?

-Ohoo şi încă mult de tot !

-E tânăr calul, cam câţi ani are ?

– E bătrân că de abia se mai ţine pe picioare, cu un ochi nu mai vede deloc şi cu celălalt de-abia mai mijeşte, cât să nu intre-n gard. Nu vezi că i-au căzut şi dinţi din gură?

-Păi măi omule ai spus că la căruţă nu trage, că este bătrân, că nu mai are dinţi în gură, aproape orb şi colac peste pupăză mai mănâncă şi mult. Atunci de ce mama dracu l-ai mai adus în târg?

– E …  aşa ca să-l fac de râs.”

Morala:  Aşa şi PSD-iştii îl plimbă pe Marian Mina prin toate coclaurile ca să-l facă de râs.

I.C.MANDU