As vrea sa stiu ce va fi maine …

As vrea sa stiu ce va fi maine …

26 de ani. 26 de ani au trecut de când comunismul a fost scos în afara legii. Azi, 25 octombrie este o zi ce o putem considera istorică. Parlamentul României a eliminat 102 taxe care erau luate cu japca din buzunarul cetățeanului român. Nu știu dacă să mă bucur sau să mă întristez, gândindu-mă la cât trebuie să plătească în continuare românii  taxe și impozitele locale care an de an s-au majorat fără să se țină cont de amărâtul de salariu pe care-l primesc majoritatea românilor, salariu care de abia le ajunge să plătească cheltuielile curente cum ar fi întreținere, energie electrică. Cetățenii României în marea lor majoritate regretă „adidașii”, oasele garf care se găseau în galantarele de pe vremea comunismului, nu pentru că acum nu s-ar găsi, dar la ce preț.

Atunci, în comunism, tot omul și le putea permite, acum, în democrație, doar cei care lucrează în sistemul bugetar sau cei care nu știu din ce considerente ajung prin consiliile de administrație ale societăților comerciale cu capital de stat și le pot permite.

 Imediat după 1989 am scris: Măi oameni buni !  Să fiți atenți ! Voi care oasele le-ați ros.  Să nu cumva să deveniți un simplu instrument de stors. … Am scris atunci ca și acum, dar cine avea urechi să mă audă.

Îmi aduc aminte de anul, de acum pentru mine fatidicul 1989, când alergam pe străzile orașului ca un bezmetic. Nu știu cine îmi pusese pe mână o brasardă, răcneam de parcă o mie de draci erau în pieptul meu: „JOS COMUNISMUL !” opream mașini și căutam teroriști.  Unii dintre noi, mai „revoluționari” pipăiau femeile mai tinere în părțile intime ca să nu cumva să aibă ascunsă vreo bombă  în sutien sau în chiloți. O parte dintre noi au devenit revoluționari cu acte în regulă beneficiind de avantajele oferite de cei care preluaseră puterea. Eu am considerat că toți românii ar trebui să fie posesori unor astfel de certificate. Spun asta pentru că la noi la Giurgiu au fost pe stradă toți giurgiuvenii începând cu securiștii, miliția, armata și tot poporul prostit cu televizorul, pe atunci TVR, acum lăsat fără taxa radio-tv. Așa le trebuie! Pentru că dacă nu ar fi fost ei, trădătorilor de țară și neam le-ar fi fost mult mai greu să producă această lovitură de stat.

Poate că abolirea comunismului trebuia făcută, numai că TVR-ul și Radioul i-a ajutat tot pe comuniști și securiști să preia controlul ca să conducă România. S-a produs un fel de împărțire a puterii. Neocomuniști au preluat conducerea statului și au distrus economia țării pe bani grei,  bani ajunși în conturile lor personale, iar securiștii au beneficiat de relațiile din afara granițelor țării, de banii din conturile din afară și de plățile făcute de la cei care au coordonat și comandat lovitura de stat.  Azi, foștii securiști de ieri sunt multimilionarii în euro, prosperi și respectați oameni de afaceri.

Mă întreb ce i-o fi determinat pe parlamentarii noștri să se gândească și la noi să ne mai ușureze de  povara birurilor tot de ei puse. Îmi place să cred că nu datorită sau din cauza apropiatelor alegeri parlamentare. Îmi place să cred că după ce se vor vedea cu sacii-n căruță nu vor institui alte biruri mai ale dracu decât astea. Le-au fost necesari 26 de ani ca să-și dea seama că nu mai puteam suporta aceste biruri, dar știu că le este necesară cel mult o lună ca să le pună la loc tot pe astea, dar cu o altă denumire și cu valori mult mai mari.  

Tare mult îmi doresc să mă înșel, să nu am dreptate, cum de asemenea îmi doresc să scadă și taxele locale, să se creeze noi și noi locuri de muncă și românul să-și recapete demnitatea, să spună cu mândrie tuturor celor care sunt interesați că suntem români, că nu suntem cerșetori la porțile Europei, că nu ne-a gonit foamea de acasă. Îmi doresc ca cei patru milioane de români să se întoarcă acasă, acasă la familiile lor.

Dar …  mâine când mă voi trezi, mâine când voi împlini 56 de ani bătuți pe muchie, poate am să văd altfel lucrurile, poate mă voi maturiza și lucrurile pe care vi le-am spus până acum le voi vedea printr-o altă prismă, dintr-un alt unghi, dintr-o altă lumină și voi ajunge la concluzia că m-am înșelat, că viața oferită de cei care ne conduc este frumoasă, că am fost un tembel, că nu sunt capabil să văd și să simt viața roză pe care-o trăiesc. Poate mâine voi realiza că de fapt în România sunt 90% oameni bogați și doar 10% sunt oameni necăjiți și că noi, cei 90% îi vom ajuta și pe cei 10% să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți, că doar suntem oameni și trebuie să ne ajutăm între noi.

Da ! Mâine când am să mă trezesc îmi doresc să mă întâlnesc cu Nicu Barbu să ne salutăm așa cum ne salutam prin 92 și să îi spun că are și nu are dreptate. Așa cum spune el brazii sunt înalți și vârfurile lor se întâlnesc acolo unde alte viețuitoare nu vor ajunge niciodată și să-i spun că are dreptate. Are dreptate doar pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Totul este efemer și ține de pădurarul suprem, care din când în  când îl trimite pe un nene cu drujba, care nu ține cont dacă brazii sunt tineri sau bătrâni și iî doboară la pământ. Așa că dragul meu prieten, nimic nu ține o veșnicie. Vorba cântecului „ Vine o zi…”

Da! Să vedem cum voi vedea lumea de mâine.

I.C.MANDU

Cronica Giurgiuveana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *