În fiecare an, la 40 de zile de la Crăciun, pe 2 februarie, creștinii ortodocși prăznuiesc Întâmpinarea Domnului. Sărbătoarea religioasă cinstește ziua ducerii pruncului Dumnezeiesc la Templul din Ierusalim.

Tot în această zi spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită Stretenie sau Ziua Ursului. Se considera că în această zi anotimpul rece se confrunta cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic.

Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Ăl Mare sau Martin. Pentru a câștiga bunăvoința animalului sălbatic, ei așezau pe potecile pe unde obișnuia să treacă acesta, bucăți de carne sau vase cu miere de albine.

Se considera că puterea acestui animal era transferată asupra oamenilor, în special asupra copiilor, dacă aceștia se ungeau, în ziua de 2 februarie, cu grăsime de urs. De asemenea, pentru a fi puternici și căliți în viața, copiii firavi erau botezați cu numele de Ursu.

În multe localități rurale, și astăzi copiii mai sunt unși cu grăsime de urs, procurată de la vânători.

Bolnavii de „sperietoare” erau tratați în această zi prin afumare cu blană de urs. De asemenea, cei care sufereau de sperieturi aveau parte de același tratament.

Se mai zice despre întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor și sub denumirea Stretenia, că este o zi rea, cu multe ceasuri rele, iar cine se naște sau cine face nunta în această zi va avea parte numai de necazuri și nu-i va merge bine.