Salonul de iarna al bibliotecii

Încă de când ocupa funcția de director al muzeului județean din Giurgiu numele profesorului Dan Mucenic era asimilat cu„ Biblioteca giurgiuveană”,  care la momentul respectiv nu avea nici o legătură cu funcția pe care avea să o ocupe ceva mai târziu, aceea de director al Bibliotecii Județene I.A.Basarabescu din Giurgiu. Se crease această hai să-i spunem confuzie, datorită proiectului inițiat de domnul profesor, proiect prin care s-a reușit performanța ca adevărate capodopere literare scrise de autori giurgiuveni să vadă lumina tiparului oferindu-ne nouă șansa ca citind să descoperim cât de frumoși și minunați au fost și sunt  giurgiuvenii. 

Domnul profesor Dan Mucenic din dragoste pentru carte a fost nevoit să suporte, nu de puține ori, umilințe cu zâmbetul pe buze. Știu sigur că nu o să recunoască niciodată acest lucru. Dacă veți avea curiozitatea să citiți scrierile dumnealui ca jurnalist veți remarca ironia fină, dar tăioasă ca lama unui brici, adresată unor potentați ai vremii sau ai vremurilor.  Numai că dragostea, aș spune raportându-ne la timpurile pe care le trăim, nefirească pentru literatură l-a determinat să-și țină tocul cu penița perfect ascuțită în teacă.

 Vineri, 18 decembrie, în cadrul Biblioteci Județene I. A. Basarabescu din Giurgiu a avut loc „Salonul de iarnă al bibliotecii” . Acolo am întâlnit o cunoștință care zâmbind, chipurile  complice făcându-mi un semn „discret” cu cotul direct în ficat după ce a apărut și întârziatul primar Barbu  m-a întrebat „ Care crezi că este motivul pentru care primarul și președintele consiliului județean dau bani pentru editarea cărților? ” I-am răspuns că se află într-o gravă eroare, nu Barbu și Mustățea dau bani. Posibil domniile lor cel mult pot propune. Cei care aprobă sumele de bani necesare editării acestor cărți sunt consilierii locali și consilierii județeni.  La urma urmei motivul care i-a determinat pe consilierii locali sau județeni  să ajute la apariția acestor nestemate culturale giurgiuvene, chiar este lipsit de importanță, poate unii dintre domniile lor chiar iubesc literatura, poate alții ajutând biblioteca doresc să-și creeze imagine.  Nu știu și nici nu cred că interesează pe cineva acest aspect. Singurul lucru cu adevărt important este rezultatul final și anume reușita proiectului Bibilioteca Giurgiuveană.  Nemulțumit de răspunsul meu, purtătorul de vorbe de colo, colo a plecat din sala unde se desfășura un important act de cultură.

La „Salonul de iarnă al bibliotecii”  a participat  prietenul de acum și dintotdeauna al profesorului Dan Mucenic, doctorul Dan Claudiu Tănăsescu, care a preferat să-și lanseze cartea „Soarta unui vânzător de gablonzuri” la Giurgiu și nu la București. Tot cu această ocazie au mai fost prezenți Răzvan Ioan Boanchiș care și-a prezentat cartea intitulată„ România de combinație” și Adrian Pârvu  născut în capitala moldovei, la Iași, dar … este giurgiuvean de-al nostru pentru că părinții lui sunt giurgiuveni. Astfel din dulcele grai moldovenesc și ciulinii bărăganului,  în urmă cu 26 de ani a apărut muza , muză ce avea să-l inspire pe Adrian Pârvu, cel ce avea să devină poet, după ce până în anul 1989 a practicat mai multe meserii. Cartea de poeme a lui  Adrian Pârvu   „Adamaru zice :”  a văzut lumina tiparului sub egida  „Bibliotecii giurgiuvene” .

Nu poate fi trecută ca neobservată prezența domnului deputat Florian Nicolae  care spre deosebire de alte oficialități ale orașului a sprijinit biblioteca giurgiuveană din surse proprii. Cred că modul în care se implică  domnul deputat  în actele de cultură ar trebui urmat de majoritatea oamenilor de afaceri. Nu pot fi de acord cu cel care,  știe dumnealui la cine mă refer, deoarece mă citește cu mare„ drag” ar trebui să-și facă imagine din surse proprii și nu din contribuțiile cetățenilor, mai ales că  ori câte ori are ocazia spune tuturor celor care vor să-l audă că are noroc la bani. Atunci, dacă tot are noroc la bani să ajute biblioteca din propriul buzunar  dacă este cu adevărat iubitor de cultură, să nu-și  mai aroge merite pe care nu le are. Pozează drept dărnicia întruchipată dând banii în stânga și-n dreapta în prezența camerelor de filmat . Dar nu l-am auzit niciodată să spună adevărul și anume că face cadouri din banii giurgiuvenilor și nu din propriul buzunar așa cum procedează un adevărat filantrop.

 Dacă domnul BARBU, mă refer la BARBU ȘTEFĂNESCU DE LA VRANCEA  ar fi scris despre cultură, cu siguranță ar fi spus „ Cultura nu este a mea, nu este a voastră  este a urmașilor, urmașilor noștri, în veacul veacurilor” . Cred că acesta poate fi considerat un motiv suficient de bun ca să-i mulțumim profesorului Dan Mucenic, să-i mulțumim pentru că lasă în urma dumnealui cultura, cel mai de preț simbol al identității noastre. Fără cultură nu existăm, iar cartea face parte integrantă din cultura neamului românesc.

I.C.MANDU

 






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *