Pensionarii nu sunt ai vostri, nu sunt ai lor, ei sunt ai nostri si apartin acestei tari !

Acum când scriu aceste rânduri sunt internat în spital. În acelaşi salon cu mine mai este şi un „puşti” cum îmi place mie să-i spun, un „puşti” de 80 de anişori, pe care îl cheamă Marin Breazu. „Puştiul” meu, după o muncă de mai bine de 38 de ani prestată în Şantierul Naval Giurgiu are o pensie de doar 1300 lei.  Îmi spunea că habar nu are cum să împartă aceşti bani între nevoile zilnice: medicamente, între apă, gunoi şi alte taxe şi impozite, mai ales acum când l-a mai lovit o nenorocire fiind şi soţia dumnealui internată într-o altă secţie din spital.

Pe nea Marin nu l-am auzit să injure, dar spune despre mare parte din politicieni că s-au îmbogăţit pe spinarea lui şi a altora ca el care au trudit din greu pentru ca nepoţilor şi copiilor lor să le fie mai bine. Şi au venit aceste creaturi a spus nea Marin, care au vândut tot,  până şi pământul românesc pentru care în războaie au murit foarte mulţi tineri, foarte mulţi români, ăştia l-au vândut străinilor.

L-am întrebat pe nea Marin ce părere are despre tinerii miniştri giurgiuveni:

“Bun băiat Răzvan Cuc ăsta, ministru la Transporturi, nu? După cum se vede treaba ăsta chiar vrea să facă ceva dar îi tot pun beţe în roate unii, dar am văzut la televizor că nu se lasă. Ăsta chiar o să facă nişte şosele din alea mari, autostrăzi cum le spune, dar pentru noi, pentru giurgiuveni am auzit că o să facă o şosea care să ocolească oraşul şi cel mai bun lucru o să facă podul de cale ferată de la Grădiştea ca să aibă oamenii cu ce să facă naveta la servici.

Şi mai avem un ministru la Energie. Este giurgiuvean sadea. Tomiţă, Tomiţă Petcu, cred că pe ta-su l-am cunoscut. Mă mândresc cu el că e ministru că doar e giurgiuvean, dar musai trebuie să facă ceva. Nu ştiu ce, să se ia la trântă, nu ştiu ce să facă, cu ăia de au scumpit curentul. Asta ne mai lipsea la sărăcia noastră…”

La sărbătoarea pensionarilor giurgiuveni doi deputaţi au anunţat că din motive obiective nu pot participa, dar sunt cu gândul alături de bătrânii noştri.

Am auzit că tinerilor deputaţi li se reproşează faptul că nu au fost prezenţi, lipsa lor fiind catalogată drept lipsă de respect faţă de pensionarii participanţi la şuetă.

Ce să înţelegem? Oare la acea adunare participau toţi pensionarii giurgiuveni? Şi chiar dacă ar fi participat toţi pensionarii giurgiuveni reproşul că cei doi deputaţi nu îi respectă pe bătrâni nu se justifică în condiţiile în care anunţaseră că nu pot participa la şuetă. Mă rog…

 Îi cunosc personal pe cei doi deputaţi, cunosc mediul din care provin şi cunosc educaţia pe care au primit-o în care primează respectul pentru oameni, dar mai ales faţă de persoanele vârstnice.

Sunt convins că cei doi deputaţi vor apela cu demnitate la sprijinul venit din partea giurgiuvenilor când vor veni alegerile. Demnitatea pe care ţi-o dă zilele de nesomn, efortul şi munca urmată de satisfacţia că nu ţi-ai dezamăgit electoratul.

Cred că pensionarii mai degrabă îi vor aprecia mult mai mult pe cei care au făcut ceva pentru viitorul nepoţilor lor decât pe cei care ţopăie şi îşi etalează rânjetul pe care şi-l doresc zâmbet odată pe an de ziua pensionarului.

I.C.MANDU

 






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *