„Începe epoca micului gigant”, scriam în urmă cu cinci ani, când Victor Ponta îl bătea pe Mircea Geoană într-un Congres şi prelua şefia partidului.

„Deşi se revendică din coasta lui Adrian Năstase, deocamdată confundă ironia superioară cu aroganţa şi fermitatea cu agresivitatea. Deocamdată a ajuns preşedinte printr-un joc al negocierilor şi întâmplării. Deocamdată este „sclavul” lui Năstase, Iliescu, Mitrea, Mazăre. Este în aceeaşi situaţie ca Mircea Geoană în 2005. E nevoie de multă inteligenţă să te eliberezi din păienjenişul de „obligaţii” de partid. Va reuşi „micul Titulescu” să meargă pe picioarele lui şi să crească liderul mare şi serios pe care PSD îl aşteaptă? Orgoliu are. Îi mai trebuie şi minte. Timpul e de partea sa”,scriam la finalul comentariului din 21 februarie 2010, la câteva minute după ce Victor Ponta fusese anunţat de la microfon drept noul preşedinte al PSD.

După cinci ani, Victor Ponta îşi anunţă plecarea din fruntea partidului, după ce a dus impostura pe cele mai înalte culmi. Mintea pe care i-o lăudam atunci şi-a folosit-o ca să scape de menghina obligaţiilor care-l ţineau captiv în partid. Toţi cei care-l aveau la mână au căzut rând pe rând. A ajuns să conducă un partid de zombies, speriaţi de fiecare bătaie în uşă la primele ore ale dimineţii. A folosit frica de DNA şi complicitatea celorlaţi ca să-şi consolideze puterea în partid, unde şi-a eliminat toţi contestatarii. A dovedit că este un animal politic de cursă lungă, supravieţuind în situaţii care altora le-ar fi fost fatale.

Cu ce mă ajută pe mine faptul că Victor Ponta este un bun politician şi un supravieţuitor în colcăiala de partid? vă veţi întreba pe bună dreptate. Nu vă ajută cu nimic. Căci Victor Ponta nu a construit în aceşti cinci ani nici pentru partidul lui (majoritatea liderilor care au mai rămas în libertate habar n-aveau azi că şeful lor a decis să plece) şi cu atât mai puţin pentru România, ci exclusiv pentru sine şi pentru câţiva amici pe care acum îi ia DNA-ul. De altfel, iminenta chemare a lui Ponta la DNA este explicaţia banal de simplă a acestui gest extrem.

Mi-e greu în consecinţă să accept buna credinţă a lui Victor Ponta când înşiră motivele pentru care s-a retras de la şefia PSD. Dincolo de gluma că renunţă la conducerea partidului pentru că a pierdut alegerile prezidenţiale (da, suntem la opt luni după scrutin), remarc doar un paragraf care spune totul despre ce a devenit „micul gigant” într-un singur cincinal:

„Există însă şi o situaţie nouă, specială, faţă de care trebuie să reacţionez: preşedintele PSD este anchetat de DNA (nu contează cum şi de ce!). Şi alţi colegi ai noştri au renunţat temporar la funcţiile politice pentru a-şi lamuri situaţia juridică. Iar eu nu pot să cer altora să facă un sacrificiu pe care eu nu sunt dispus să mi-l asum!”

Prin urmare, pentru Victor Ponta, partidul bate ţara. Adică nu este în regulă ca preşedintele PSD să fie anchetat de DNA, dar este perfect în regulă ca premierul să fie anchetat de DNA.

Aroganţa care-i mijea acum cinci ani a devenit azi insuportabilă: acest tupeu de a întoarce realitatea după cum îi dictează interesele de moment pur şi simplu jigneşte inteligenţa şi bunul simţ al cetăţenilor. Nici măcar în momentul „sacrificiului”, Victor Ponta nu se înţelege cu sine însuşi.

de Florin NEGRUŢIU