Niculae Badalau, senator giurgiuvean al PSD, daca tacea … filozof ramanea

Este aproape imposibil ca cineva să creadă că un om ca senatorul Niculae Bădălău care conduce un judeţ, iar în mâinile lui se găsesc destinele a zeci de mii de oameni, este capabil în faţa camerelor de luat vederi să debiteze nişte  inepţii, să vorbească despre lucruri pe care nu le stăpâneşte şi asta  cu riscul de a se face de râs în faţa unei ţări întregi doar pentru o amărâtă de imagine.  

Poate că-i înţeleg supărarea sau altfel spus motivul, urmarea căruia şi-a pierdut luciditatea politică. Bădălău era genul de politician care vorbea mult fără să spună nimic, rostogolind cuvintele în care cel mai des se regăsesc: creştere economică, învăţământ, sănătate, creşteri salariale şi bunăstarea populaţiei, genul demagogului banal al cărui discurs dă bine la oamenii de la ţară trecuţi de 70 de ani. Totdeauna Bădălău a fugit ca dracu de tămâie de discursurile libere fără să aibă o hârtie în faţă, discursuri care necesitau o pregătire temeinică înainte de a deschide gura, tocmai ca să nu spună prostii.

Bădălău în ultima perioada a lăsat la vedere faptul că este narcisist. Narcisimul lui a devenit vizibil în momentul în care a ajuns în vârful muntelui de bălegar pe care la confundat cu Olimpul, muntele zeilor, unde juca un rol foarte important, fiind un fel de adjunct al lui Zeus prin natura funcţiilor obţinute cadou şi anume preşedinte executiv al PSD la nivel naţional şi vicepreşedinte al Senatului.

Din cauza dorinţei lui de preamărire, gen Tănase Scatiul, Bădălău s-a trezit pe nepusă masă la poalele muntelui de bălegar. Lăsat fără imaginea artificial creată, aceea de personalitate politică foarte importantă, încearcă acum cu disperare să lase falsa impresie, mai ales în faţa giurgiuvenilor, că este încă o personalitate cu influenţă politică. Din nenorocire pentru cariera lui politică,  sfătuit de oameni care nu neapărat îi vor binele, ia decizii care-i fac mai mult rău decât bine. Aşa se explică şi ultima gafa de proporţii, făcută prin apariţia lui în faţa camerelor de luat vederi, în care vine şi abordează o temă importantă pe agenda politică românească, dar pe care o prezintă într-un mod utopic, profund nerealist.  

Dar mai bine vă las pe dumneavoastră stimaţi cititori să urmăriţi un fragment din prestaţia domnului senator pe care a avut-o în faţa camerelor de filmat, urmând ca dumneavoastră să trageţi singuri concluziile.

   

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *