Ministrul Agriculturii, Petre Daea, recunoaste valoarea inestimabila a graului, prin comparatie cu cea a cantarului …

Vremurile şi vremea sunt într-un continuu proces de schimbare. Schimbarea vremurilor este urmarea nefastă a politizării excesive a tot ce înseamnă administraţie, ceea ce duce implicit  la un cumul de stres extraordinar suportat de noi, cei care votăm în virtutea inerţiei, ca şi cum noi votăm, nu gândim.

Vremea se schimbă, după spusele specialiştilor, din cauza încălzirii globale.

 Cele două aspecte, schimbarea vremurilor şi a vremii, ne aduc mari bătăi de cap gândindu-ne la ce viitor ne aşteaptă pe noi şi pe copiii noştri dacă vremurile vor continua tot în felul acesta în care până şi speranţa dispare dincolo de linia orizontului, dincolo de puterea de a înţelege a omului de rând,  în timp ce vremea  care devine din ce în ce mai capricioasă. Toate acestea ne fac să ne întrebăm şi pe bună dreptate dacă mâine vom mai avea posibilitatea să punem pe masă pâinea cea de toate zilele.

Săptămâna trecută am asistat la un „regal” de invective pe care şi le-au adresat doi oameni politici  importanţi al celui mai sărac judeţ din ţară,  judeţul Giurgiu, condus de Marian Mina, preşedintele Consiliului Judeţean şi totodată preşedintele, ce-i drept interimar, al celui mai important partid,  PSD şi preşedintele organizaţiei judeţene a PNL Giurgiu, Marin Anton.

Marin Anton spunea despre Marian Mina că este un prostovan funcţional,  iar Marin Mina, în contrapartidă, a spus că Marin Anton este un dobitoc. Dacă luăm de bune afirmaţiile celor doi, judeţul Giurgiu este condus de un prostovan, iar opoziţia este condusă de un dobitoc. Halal oameni politici !

Urmare a acestor invective pasate de la unul la celălalt precum o minge de tenis, unul dintre jucători, ca să-şi revendice ghemul, a încercat un lob peste adversar, dar arbitrul de scaun a dat minge în afara terenului. Din spusele lui Marin Anton, Marian Mina într-un exces de putere a dat dispoziţie celor de la Control Trafic să-i urmărească maşinile încărcate cu cereale care ieşeau din câmp într-un drum judeţean, urmând ca acestea să ajungă la un depozit de cereale situat la o distanţă aproximativă de 5 Km şi să le amendeze pentru depăşirea masei maxime autorizate. Cert este că maşinile au fost cântărite şi au fost întocmite procese verbale de amendă. Marin Anton spune că dreptatea este de partea lui,  invocând în acest sens un Ordin de Ministru. Marian Mina spune că dreptatea o are el pentru că există o lege care spune că nu ai voie să circuli pe drumurile publice cu mijloace de transport care depăşesc masa maximă autorizată, cu această ocazie a găsit şi motivul pentru care drumurile judeţene sunt pline de hârtoape.

Îmi pare rău că trebuie să mă refer la timpul despre care nu aş mai fi vrut să vorbesc, dar când văd atâta inepţie mai că-mi vine să spun că-l regret pe Ceauşescu. Campaniile agricole din perioada de recoltare se făceau zi lumină. La remorcile de tractor se puneau înălţătoare, tocmai ca să încapă o cantitate aproape dublă faţă de masa maximă autorizată a remorcii, maşinile speciale pentru transport de cereale se încărcau cu mult peste capacitate. Miliţia dirija circulaţia în aşa fel încât prioritate să aibă utilajele care transportau cereale tocmai ca să reducă la maxim întârzierile. Toate acestea se făceau doar pentru că recoltele erau considerate un  bun naţional. Campaniile de recoltare a cerealelor erau considerate de cei care conduceau România în acea perioadă proritate zero!

 Şi la ce asistăm acum ? Până săptămâna trecută grâul ere recoltat după circa 60% din suprafaţă totală semănată. Ploile din ultima vreme au îngreunat foarte mult recoltarea după cealaltă suprafaţă de 40%  rămasă nerecoltată. Mai mult decât atât grâul a început să încolţească în spic. Ar trebui să găsim o strategie de urgentare a recoltării grâului, pentru că riscăm în primul rând datorită calamităţilor naturale să rămânem cu recolta în câmp şi în al doilea rând datorită unora care habar nu au de importanţa unui singur bob de grâu, riscăm să ni se strice cantităţi uriaşe de grâu. Ce e foarte grav este faptul că riscăm să ajungem în această situaţie extrem de periculoasă din cauza incompetenţei unora.

Doamne fereşte să fim nevoiţi să importăm grâu, asta dacă avem de unde, pentru că ploile şi vremea capricioasă şi-au cam făcut de cap în  întreaga lume. Să ne ferească bunul Dumnezeu de o foamete ca cea din 1944,  spun aceasta deoarece nu ştiu cum stăm cu rezervele de stat la grâu.

Din păcate  domnul Marian Mina a rămas probabil cu o deformaţie profesională din perioada în care domnia sa a lucrat la cântar în vamă şi de aici plăcerea de a cântări maşini.  Nu este  momentul acum să vorbim  despre perioada glorioasă a domniei sale ca lucrător la cântarul din vamă.

Ca să ne edificăm de partea cui este dreptatea, de partea grâului sau a cântarului, am considerat că omul care înainte de a fi politician şi Ministru al Agriculturii este agronom, un om care „mănâncă agricultură pe pâine” l-am contactat telefonic pe domnul Ministru al Agriculturii Petre Daea. Plin de amabilitate domnul ministru a răspuns la apelul nostru telefonic. I-am prezentat în câteva cuvinte despre ce este vorba. Reacţia dumnealui a fost una spontană şi fără echivoc spunând: „ Nu se poate. Acum s-au găsit cu aşa ceva? Acum când grâul trebuie recoltat urgent după câmp ? „

 Domnul Ministru s-a scuzat că nu poate să continue discuţia cu noi spunând că nu se află la minister fiind într-o vizită de lucru la Iaşi, că  doar ce coborâse din avion, dar că în foarte scurt timp voi fi sunat de domnul secretar de stat Dan Butănoiu. La preţ de doar câteva minute am fost sunat de ministrul secretar de stat Dan Butănoiu care a spus că prioritatea numărul unu este recoltarea grâului, că  există un Ordin de Ministru care are valabilitate pe toate drumurile din ţară pe lungime a 70 Km de la locul de recoltare până la locul de depozitare în care este prevăzută posibilitatea depăşirii masei maxime autorizate a autovehicului care tansportă cereale. Ne-a asigurat că va lua legătura cu preşedintele consiliului judeţean ca să înţeleagă în ce context s-a făcut acea cântărire, cât şi cu fermierul Marin Anton.

Redacţia publicaţiei noastre a fost asigurată că va primi răspuns oficial din partea Ministerului Agriculturii  după ce noi vom formula în scris o adresă prin care cerem lămuriri suplimentare faţă de subiectul prezentat.

Ca şi primă concluzie, până la primirea răspunsului, grâul este mult mai important decât cântarul.

I.C.MANDU

 






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *