Mai bine nu cititi …

Ceea ce scriu acum este rezultatul unei discuții telefonice avute cu un prieten drag sufletului meu, care mi-a povestit despre o întâlnire pe care a avut-o de curând sub umbra unui nuc. Întâlnire ca între prieteni ce nu se mai văzuseră de mult  care s-a dus undeva târziu în noapte, aproape spre zorii dimineții. La acea întâlnire “conspirativă”, de taină, alături prietenului meu la umbra nucului bătrân i-au stat aproape  doi tovarăși din copilărie și nepotul unuia dintre ei în vârstă de 28 de ani.

Dacă în urmă cu mulți ani, atunci când prieteni vechi se regăseau la un pahar de bere rece, subiectul preferat era fotbalul și meseria, acum despre meserie nu mai vorbește nimeni, pentru că majoritatea tinerilor sunt avocați fără barou sau economiști manageri ieșiți șomeri încă după băncile facultății, care nici cel puțin în statisticile de șomaj nu se mai regăsesc. Acum, cel mai în vogă subiect este politica.

La un moment dat, mi-a spus prietenul meu, discuția a alunecat spre starea de conflict armat ce amenință granițele țării noastre. La care, cel mai tânăr dintre participanți a spus că dacă ar afla că România ar fi nevoită să participe la un război ar fugii din țară. Pentru că, a mai spus el, nu vrea să moară pentru hoții care au distrus România. Nu vrea să moară pentru acești hoți care oricum ei nu ar participa la război, ar sta în spatele frontului și-ar pune fundurile la adăpost și el să moară ca un prost pentru ca acești excroci să poată fura în continuare și mai mult decât atât, nu concepe să participe la un război inventat tot de acești monștrii care ne conduc de 25 de ani. După ce mi-a relatat ce a spus tânărul, prietenul meu m-a întrebat ce părere am despre acest mod de abordare venit din partea unui om de numai 28 de ani.

Rămăsesem deja perplex. Nu am știut ce răspuns să-i dau. Îmi era teamă să nu cumva să greșesc jignindu-i partenerul de vorbă. Atunci gândeam că tânărul pe care nu-l cunosc este un laș. Un om care nu știe ce-i aceea iubirea de patrie, de neam, că-i lipsește acea dragoste de moșie, de glia stămoșească cum îi place românului să spună. Aproape că-l condamnasem în lipsă și-l etichetasem drept dezertor.

Nici după câteva ceasuri bune nu-mi ieșea din minte tânărul necunoscut. Mă chinuia faptul că nu-l puteam înțelege și mă gândeam cum de este posibil ca un tânăr educat, absolvent al unei instituții superioare de învățământ,  să nu se jertfească pentru țară, dacă garnițele țării sale ar fi amenințate și atacate de invadatori. Cum e posibil dacă acest lucru îți este cerut de însăși președintele țării și de guvern. Când m-am gândit la președinte și guvern, în minte mi-au răsunat cuvântul spus de tânăr, HOȚI.

Președintele – s-a scris, s-a vorbit despre locuințele pe care le posedă, începând cu unu, două apartamente, ulterior de cele câteva case realizate doar din salariile de bugetar…

Primul ministru –  posibil plagiator și posesorul unui dosar penal…

Părintele codului fiscal –  fost ministru de finanțe Darius Vâlcov, un delator, un hoț ordinar care ascunde ceea ce a realizat din furt printr-un cavou în cimitir. Un dezaxat psihic, un cleptoman megaloman. O astfel de scârnăvie concepe un cod fiscal, despre care oamenii cu expertiză în domeniu spun că va asupri clasa de mijloc, iar săracii vor deveni mai săraci, avantajate fiind doar marile corporații. Pe un astfel de cod fiscal, parlamentarii noștri își dau mână cu mână, mai ceva ca la hora unirii. Da, o horă a unirii a celor care au distrus România.

Parlamentari –  în proporție de 80% au dosare penale. Chipurile gândesc legi pentru binele și bunăstarea noastră. Binele și bunăstarea de care se bucură marea majoritatea românilor le-o dorim și dumnealor. Odată ajunși acolo, în vârful muntelui de bălegar se simt invincibili, un fel de semi-zei. Parcă și eu cred că sunt un fel de semi-zei, așa cum se cred ei, când îi văd în mașinile lor luxoase îmbrăcați în costumele lor de firmă, valoarea doar a unui singur costum depășind salariul mediu pe economie pentru o perioadă de un an de zile, invincibiliatea lor în fața legii, curajul lor nebun de a ne prosti în față prin aberațiile pe care le susțin, modul superior în care ne privesc de la înălțimea munților de bani pe care i-au furat. Oare când vor înțelege acești ticăloși că într-o țară săracă nu pot exista oameni bogați…

Președinți de consilii județene – Nicușor Constantinescu,  primul care-mi vine în minte acum. Săracul a trebuit să ajungă tocmai prin America așa cum procedează tot omul amărât să facă o intervenție chirurgicală și când a văzut săracul cât de bine trăiesc mafioții americani, nici  la audieri nu-i mai venea  să se ducă …  Și câți alți președinți de CJ-uri au dosare penale…

Primari – alte termite care s-au îmbogățit peste noapte din aer, din vânt, că de furat nu au furat nimic, sunt curați ca lacrima pură de fecioară, care i-a călărit pe majoritatea flăcăilor înainte de a se mărita cu prostul satului…

La nivelul partidelor –  PNL-iștii sorocesc și jelesc cu lacrimi de crocodil căderea guvernului Ponta, PSD-iștii sunt gata să le ofere guvernarea să vadă ce sunt PNL-știi capabili să facă cu ea, după ce ei au golit visteria, UNPR-iștii sunt factorul de stabilitate, funcție de cum bate vântul, iar celelalte partide mai mici sunt încă debusolate pentru că în nebunia politicii noastre danubiano – balcano – pontice, nici nu mai știu care este dracul cu care trebuie să se facă frate ca să poată trece puntea pragului electoral.

 Și atunci mă întreb și vă întreb pe dumneavoastră dragii mei cititori, nu cumva tânărul necunoscut are dreptate ? Încep să cred că nu se merită să mori într-un război pentru o țară care nu-ți mai aparține, ea fiind furată tocmai de cei care ar fi trebuit să păzească bunul nostru comun. Numai că ei ne-au scos țara la mezat vânzând-o bucată cu bucată ne-au transformat în sclavi în propria noastră țară. Partea proastă e că nu avem cum să mai scăpăm de această șleathă, care au reușit performanță să distrugă ideea de dragoste față de țară, altfel spus patriotism sau naționalism. Acum iubiții noștri parlamentari încearcă să promulge o lege prin care și cei care au dosare penale să poată candida, pentru ca mai apoi să se bucure de acea minunată  imunitate, ca și cum acești trântori nu ar aparține acestei țări. Da, mai mult ca sigur, nu avem cum să mai scăpăm țara de acest cancer generalizat, pentru că pe listele de vot vor apărea aceeași, îmi este tare greu să le spun oameni, reprezentanți ai caracatiței camuflați pe la alte partide, care s-au scindat în fracții și-au schimbat numele partidului, după care se reunesc sub altă siglă, un fel de aceeași mărie cu altă pălărie, alte partide, dar aceeași politicieni care au dus țara spre dezastru în cei 25 de ani. Ceaușescu … a fost omorât pentru mult mai puțin.

La cât de scumpă este o înmormânare, chiar că nu-ți mai vine nici să mori.

I.C.MANDU

 

 






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *