Liviu Popazu a plecat dintre noi sa stea de-a dreapta Tatalui

Acum când scriu aceste rânduri nu mi-am revenit încă din şoc. Vestea trecerii în nefiinţă a unui prieten drag sufletului mă face să mă prind de băierile cerului şi cu puterea dată de disperare să mai fac un salt şi să-l agăţ  pe Dumnezeu de barbă să-L zdruncin şi să-i cer socoteală! De ce?

De ce Doamne l-ai luat tocmai pe Liviu?  Un om atât de bun, care nu cred că ţi-a greşit vreodată. Ba dimpotrivă Doamne, prin toate faptele lui a arătat că este mare iubitor de dreptate, de adevăr, de dragoste pentru Tine, Doamne Dumnezeule.

Şi atunci îi aud parcă vocea Tatălui Ceresc, blândă şi  liniştită, care-mi spune: „ Pentru că am nevoie de el. L-am rugat să vină la mine şi el a vrut. Am nevoie de sfaturile lui ca să pot înţelege lumea care se îndreaptă spre infern şi împreună cu el şi alţi oameni buni  să încercăm să  îndreptăm lucrurile dacă se va mai putea”.

Dacă vocea din cap mi-a spus adevărul şi încă nu am înnebunit de durere, atunci chiar că nu se găsea un om mai nimerit să stea dea dreapta Tatălui.

În loc de adio, prietenul meu drag ce  vei rămâne veşnic ca o prezenţă vie în sufletul meu. Am să-ţi spun doar … LA REVEDERE PRIETEN DRAG …

I.C.MANDU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *