Leacuri magice uitate : Hreanul

 Cunoscut încă din vremea antichităţii, leac preţuit de greci şi romani, hreanul era o plantă răspândită şi printre daci, care îi spuneau usturonilă. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile şi limpezeaumintea, din rădăcina dată pe răzătoare se coceau turte cu care se vindecau gălcile, iar ceaiul de flori alungau cele mai grele răceli. Decăzut din vechea lui glorie, hreanul se mai foloseşte rar camedicament şi mult mai des ca picanterie alimentară. Forţa lui vindecătoare e remarcabilă şi gratuită. Care este secretul puterii sale? În primul rând iuţeala din rădăcini, care îl face să fie foarte eficient în tratarea bolilor reumatice şi ale căilor respiratorii superioare. Pe urmă, rădăcina dehrean este foarte bogată în vitamine (în special C şi din complexul B) şi minerale, conţine substanţe antibiotice naturale, enzimefitohormoni etc. Numeroase leacuri populare pun în valoare acest „arsenal” de principii active ale hreanului în boli din cele mai diverse, aşa cum vom vedea în continuare:

Reţete cu hrean: Tinctură de hrean

Se dau prin răzătoarea mică rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan până se umple o treime şi restul se completează cu alcool alb alimentar de 80 de grade. Se lasă la macerat 8 zile, apoi se strecoară, presând amestecul printr-un tifon. Intern, se ia o jumătate de linguriţă de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Extern: se aplică pentru tratarea reumatismului, plăgilor (rănilor) necrozate. Aplicarea tincturii este uşor dureroasă, dar foarte eficientă.

 Siropul de hrean

Se dă prin răzătoare o rădăcină de hrean, se adaugă 4 linguri de miere, se amestecă bine şi se lasă câteva minute la macerat. Se strecoară, presând conţinutul cu un tifon. Se obţine siropul crud. Resturile care rămân în tifon se pun la fiert cu puţină apă (cît să le acopere). După fierbere, se strecoară prin presare, se lasă să se răcească, apoi se amestecă împreună cu siropul crud. Se iau trei linguri pe zi. Recomandări: astm, bronşită cronică, afecţiuni ale căilor respiratorii medii şi inferioare în general.

Energizant cu hrean

Se spală foarte bine 12 ouă, apoi se pun într-un vas, cu coajă cu tot, şi se ţin timp de 12 ore în suc natural de lămâie (trebuie să le acopere). Se scot ouăle din sucul de lămâie, se sparg şi se bat bine, după care se pun din nou în vasul cu suc de lămâie, în care se mai adaugă 1 kg de hrean curăţat de coaja şi dat pe răzătoare, 1 litru de ţuică naturală tare (pălincă de prune), 1 kg de miere. Amestecul se ţine la macerat într-un borcan, vreme de nouă zile, după care se iau zilnic, după mesele principale, 1-3 linguri.

Vin tonic cu hrean

Într-un litru de vin roşu, natural, se pun 15 linguri de hrean dat prin răzătoarea fină. Se astupă sticla şi se lasă să se macereze conţinutul vreme de 8-9 zile, după care se filtrează. Se administrează 3-4 linguri din acest vin tonic pentru îmbunătăţirea digestiei, pentru stimularea şi reglarea activităţii cardiace, contra anemiei şi pentru prevenirea litiazei renale. Pe termen lung, acest vin cu hrean este şi un tonic sexual şi un afrodisiac foarte bun.

Făina de hrean

Rădăcinile de hrean se taie cubuleţe şi se pun pe calorifer sau în apropierea unei surse de căldură ca să se usuce. Atunci cînd se elimină complet apa şi devin uscate ca iasca, aceste cubuleţe se macină cu râşniţa electrică de cafea, obţinându-se un praf alb, cu efecte puternic iritative: făina de hrean, care se foloseşte în obţinerea decocturilor, pentru cataplasme sau administrată ca atare. De regulă, măcinarea rădăcinilor uscate pentru obţinerea făinii de hrean se face chiar înainte de folosirea acesteia. Altfel, dacă este depozitată, pe măsură ce trece timpul ea îşi pierde proprietăţile terapeutice.






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *