GANDURI DE DEPARTE…

Nu e uşor să-ţi părăşesti ţara . E ca mama ta . Din ea te-ai născut , din ea ţi-ai tras seva . S-au deschis graniţele . Fără vize şi aşteptări, cu emoţii dacă ţi se dă voie să treci dincolo….Şi am trecut ….

Şi m-am tot dus , fugind de amintirea întregii mele vieţi . Am ajuns , am muncit corect vreo 12 ani . Doar telefonul mamei îmi mai aducea aminte . Mama mea…şi ţara mea ….Cum să uit ? Cât de ….mai departe ar trebui să ajung ca să nu mă mai gândesc la ele ? Şi copilăria mea frumoasă , cu imaginea bunicii mele , icoana mea sfântă .N-am mai apucat să-i sărut mâna .A rămas acasă …să se odihnească în pământul ţării mele. Nici de la tata nu mi-am luat ,, rămas bun “. E lângă bunica . Am inima şi sufletul grele . Mă cheamă sângele acasă . Mă cheamă pământul meu ….şi ce mi-a mai rămas  acasă …mama . MAMA ŞI ŢARA . Formez un număr…+ 0040….,, sărut mâna mamă….vin acasă .Şi rămân “.

M. NIŢU






Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *